De sfârșit de noiembrie

M-am scuturat de frunze și am rămas asemeni parcului în care, după atâtea zile înfiorătoare, am reușit să ajung azi, când vremea s-a îmblânzit oleacă. Mă uit la cerul pictat în cenușiu,  alb și azuriu, brăzdat de brațele ciuntite ale copacilor sub care, în miez de vară,  ploaia nu mă atingea. Cât de trist și pustiu este totul. S-a dus acest noiembrie învolburat, care a fost doar preludiul unei îndelungate agonii. Lumina e rece și înțeapă. Pun în cuvinte o mică parte din mine, restul rămâne sub granit.