"Prostituata", de Alma Jane Sîrbu

Dintre cărțile pe care le citesc în paralel,  am reușit să o termin pe aceasta. La un moment dat, povestea a început să mă captiveze atât de mult, încât paginile curgeau una după cealaltă, intensificându-mi curiozitatea. Am citit și primul roman al autoarei, "Katrina, păcat din iubire", care te poartă într-o epocă mai îndepărtată și oferă o poveste de dragoste ideală.  De data aceasta, acțiunea este ceva mai recentă, plasată fiind în anii comunismului, iar dragostea nu mai reprezintă firul central al romanului, ci doar o parte a destinului personajelor, mai cu seamă a celui principal - Alina, o femeie cu o viață tumultoasă,  trecută prin experiențe din cele mai diverse.

Povestea curge pe două planuri,  unul al prezentului, reprezentat de anul 1989, și un altul al trecutului, evocat de temerile Alinei,  bântuită de fantomele uitate ale destinului ei. Copilăria marcată de lipsuri, adolescența purtând stigmatul exploatării sexuale de către propria ei familie, prima iubire cu emoțiile și dezamăgirile ei revin ca un coșmar în viața actuală împlinită a femeii.  "Prostituata" este o poveste de viață,  cu întâmplări triste sau incredibile, cu bucurii și speranțe,  presărate pe alocuri cu un umor amar, o poveste care vrea să sublinieze faptul că trecutul face parte din noi, ne definește ca oameni și nu ne putem desprinde de el, chiar dacă ne schimbăm și renegăm părțile neplăcute.  Pentru Alina, după 10 ani de liniște alături de un respectabil bărbat francez, perspectiva ieșirii la lumină a acestui trecut devine îngrozitoare,  căci contrastul dintre cele două părți ale vieții ei este uriaș.  

Cartea este plină de întâmplări palpitante,  relatate într-un stil fluid și accesibil, iar limbajul este colorat uneori, în deplină concordanță cu subiectul. Viața unei prostituate nu poate fi descrisă într-un limbaj delicat, însă scenele nu sunt dure, frivolitatea nu atinge cote maxime, iar scenele cu tentă sexuală nu sunt descrise în amănunt. Se spune atât cât trebuie pentru a da culoare și chiar umor poveștii care,  în esență,  nu este una fericită. Sărăcia,  lipsurile și constrângerile din perioada comunistă sunt pentru Alina cadrul în care își trăiește prima parte a vieții, într-un mediu mizer, într-o familie destrămată. Alina își rememorează trecutul cu luciditate, nu cu nostalgie, dezvăluind o poveste de viață ce atinge senzaționalul.  Deși întâmplările se petrec în anii comunismului,  nu am regăsit atmosfera tipică, cu cozi la alimentară și alte aspecte ce au devenit clișee. O parte din acțiune se petrece în Franța și este învăluită în aerul boem al Parisului, însă accentul cade mai degrabă pe întâmplări decât pe cadrul în care acestea se desfășoară.  

                  "Pentru o perioadă crezuse că a scăpat de lumea de nimic din care se trăgea, dar destinul o aducea acum înapoi de unde plecase... cercul se închidea astfel. Cine zicea că "istoria se repetă"? "