marți, 14 iunie 2016

"Herina ", Marian Ilea

"Herina" mi-a sugerat de la prima vedere o anumită atmosferă,  ba chiar și un anume stil. Și dacă,  prin unele elemente,  a reușit să lase ceva urme în cotlonul sufletesc dedicat cărților,  înseamnă că posedă o valoare literară incontestabilă, pe care mărunte lipsuri nu reușesc să i-o diminueze.  Impresiile de lectură le-am consemnat pe Bookhub.ro,  însă constat că tot aș mai avea ce spune despre acest roman, acum, după ce gândurile au avut răgaz să se așeze. Am rămas cu gândul la minunățiile acelea de dulciuri și, pe de altă parte,  deși combinația n-ar fi tocmai potrivită, la halbele cu bere rece. O fotografie sugestivă pentru cronica "Herinei " ar cuprinde romanul alături de o astfel de halbă- jumătate bere, jumătate spumă.  Din păcate, nu am în casă bere, așa că mi-e imposibil să ilustrez simțămintele artistice evocate mai sus.

 Chiar dacă Herina nu poate fi găsită pe hartă, undeva la nord de granița României, așa cum am avea tendința să o căutăm, urmând reperele geografice din carte, ea este vie, plină de arome și de mister. În măruntaiele sale se petrece ceva nedeslușit, vag sugerat, dar puternic resimțit. Și cum eu mă dau în vânt după astfel de senzații, caracteristice realismului magic, este limpede că m-am lăsat lesne cucerită de atmosfera Herinei, căutând acel ceva fără să îmi doresc neapărat să îl descopăr, doar de dragul căutării.
Restul cronicii mele îl găsiți aici , însă nu ratez prilejul de a vă invita să pășiți și voi pe străzile Herinei. Poate vă face cu ochiul vreo fondantă sau un pahar cu oranjadă.

Un comentariu:

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...