Charles Bukowski - „Hollywood”

Într-un interval destul de scurt (vreo două luni) am reușit să citesc trei dintre cărțile lui Bukowski și am început și o a patra, în limba engleză, care habar n-am dacă a fost până acum tradusă în română - Notes of a Dirty Old Man. N-am rezistat când am găsit-o la Antic Exlibris cu doar 9,99 lei. Dar nu despre aceasta vreau să vă vorbesc acum, ci despre „Hollywood”, unul dintre cele șase romane ale scriitorului american. Titlul și fundalul acestui roman nu m-ar fi atras în mod obișnuit. Nu mă dau în vânt după filme și nici după strălucitoarea lume a Hollywood-ului (care, fie vorba între noi, e strălucitoare numai în aparență, altfel, e plină de putregaiuri), așa că am avut oarece reticențe, singurul imbold fiind paternitatea cărții. Și ar mai fi faptul că nu prea mai aveam altceva la îndemână care să poarte semnătura lui Bukowski, dacă exclud romanul „Femei”, pe care îl las pe mai târziu pentru că am eu un feeling că e cel mai bun. Așa cum la Marquez amân „veacul de singurătate”.

Recunosc, sunt genul de cititor care dezvoltă pasiuni complete față de anumiți scriitori și atunci pornesc de fiecare dată la drum cu oarece îngăduință dar și cu anumite așteptări. Uneori pot avea și dezamăgiri sau schimbări de optică. În cazul lui Modiano, de exemplu, entuziasmul nu mi-a fost atât de intens citind „Iarba nopților” cum a fost în cazul altor romane ale sale citite în urmă cu ceva timp.


N-a fost și cazul lui Bukowski, chiar dacă „Hollywood” nu mi s-a părut cea mai strălucită scriere a sa din cele parcurse de mine. L-am savurat cu aproape aceeași plăcere cu care am citit „Dragoste la 17,50$” sau „Șuncă pe pâine”. Apropo de „Șuncă pe pâine”, nu cred că v-am semnalat recenzia mea din lipsă de timp. Am avut și ceva probleme de sănătate ce m-au ținut, din fericire, mai aproape de cărți. Dacă nu ați remarcat link-ul pe Facebook, puteți citi aici impresiile mele despre „Șuncă pe pâine”. Să nu vi se facă foame. :)

Și în „Hollywood” îl regăsim pe Henry Chinaski, alter-ego-ul autorului, scriitor și el, cu mai mult sau mai puțin succes, iar provocarea căreia trebuie să-i facă față, printre nenumăratele sticle de vin pe care le împarte cu soția sa Sarah (era să zic Linda, numele soției lui Bukowski, și poate n-aș fi greșit prea mult), este aceea de a scrie un scenariu la rugămintea unui prieten, Jon Pinchot. Ceea ce n-ar trebui să fie mare brânză pentru un scriitor, ar zice unii. Dar Chinaski nu e orice scriitor. Ca să scrie, are nevoie de o stare specială. Încasează un avans pentru acest scenariu și se pare că a avea bani nu e chiar o fericire în U.S.A. Dacă nu vrei să plătești impozite imense, trebuie să îi investești, după cum îl informează un consilier financiar.

„Așa că iată-mă, om trecut de șaizeci și cinci de ani, căutând să cumpăr prima mea casă. Mi-aminteam că tata își ipotecase practic întreaga viață ca să cumpere o casă.” (pag.54) 

Să ne reamintim că Henry locuise, după ce-și părăsise casa părintească, aia veșnic ipotecată, prin diferite camere închiriate sau prin hoteluri de mâna a treia.

„Mie întregul proces mi se părea îngrozitor de lent: casă după casă, moarte după moarte. Zece generații, zece case. Apoi le pierdea cineva pe toate la pariuri sau le dădea foc cu un chibrit și fugea în stradă cu coaiele într-un coș pentru cules fructe.
Iar acum căutam o casă pe care nu mi-o doream de fapt și urma să scriu un scenariu pe care nu-mi doream de fapt să-l scriu.” (pag.54)

Romanul urmărește procesul creativ al acestui scenariu, care până la urmă reușește să fie definitivat, precum și turnarea filmului respectiv. Intriga n-ar fi cine știe ce, dar nu ea este importantă, ci micile secvențe și felul în care Bukowski le povestește, frazele și replicile spumoase pe care le aruncă în peisaj chiar și când faptele sunt banale. Totul capătă culoare și expresivitate, o dată ce le trece prin filtrul său care nu are nimic pretențios la prima vedere. Dimpotrivă, stilul său este unul simplu, fără artificii sau figuri de stil, dar cu toate astea, atât de fascinant. Nici nu-mi vine să mai înșir argumente în favoarea sa, pentru mine e cert și evident că scrie teribil de bine și de pătrunzător. M-a cucerit și mi-e de-ajuns, dar poate nu e de-ajuns pentru a-i atrage și pe alții. Pentru cei care îmi împărtășesc părerile, nici nu e nevoie de cuvinte. Cei care nu l-au descoperit încă, să facă bine să încerce. Nu garantez că o să le placă. Fifty-fifty.

Hollywood mai poate fi găsit pe elefant.ro, Libris.ro sau  Librăria Cărturești.