Soare, tihna, voie buna

Cu gandul la vremea calda anuntata pentru azi in capitala, mi-am pus alarma la o ora normala in timpul saptamanii. De fapt, cand am scris primele cuvinte am avut alta idee in cap. Intre timp, aruncand din greseala o privire in coltul dreapta jos al tabletei, vad ca de fapt e cu o ora mai tarziu. Deci n-am facut nici afacere cu alarma mea. S-a schimbat ora si eu sunt prea buimaca de felul meu ca sa fi tinut cont de asta. Si asa aflasem abia ieri, n-am avut vreme sa aprofundez ideea. In fine, initial am vrut sa zic ca m-am trezit devreme sa profit de mai mult din aceasta zi. Sa am timp sa savurez cafeaua si ratia de nicotina in tihna, pe urma sa adun diverse si in final sa mobilizez trupa de plecare.

Multumirea mea, nemultumirea lui

Cand eram si eu ultra-multumita de progresele mele, de apropierea schimbarii decadei la cantar, sotiorul meu, ale carui preferinte in materie de forme mi-e greu sa le inteleg, sa le descriu etc., imi sugereaza sa ma opresc aici, gandindu-se ca voi slabi prea mult. Are el un feeling ca nu as fi eu multumita nici cu 60 si un pic. Si ca pana nu ajung bat, tot grasa ma voi vedea. Stiu, el se gandeste in primul rand la sanatate. Dar eu i-am argumentat ca mai sanatos de atat nu cred ca ar putea spune ca ma pot hrani. E drept, cantitatile sunt reduse, dar altfel, regimul meu e ecgilibrat. Contine alimente si substante nutritive din toate grupele.

Din colt in colt mai colturos

Inca un week-end, prilej de ce poate fiecare.  Pentru mine e prilej de munci in bucatarie. Desi ar mai fi cate ceva de mancare, prefer totusi sa fac astazi decat maine.  Am facut ceva cumparaturi in doua reprize, in doua seri consecutive, caci la preturile astea, n-ajung banii sa iei deodata tot ce ti-ar trebui.  Pe ordinea de zi este carnea de vita, ca nu mai mancasem de multa vreme si parca ne saturasem de inaripate.  Am vrut initial sa iau niste carne de curcan, cum luam mai demult pentru cea mica, dar pretul ei a crescut atat de mult, ca am renuntat repede la idee.

Focarele de infectie de langa noi

Acum ceva vreme am vazut o stire referitoare la un fost spital devenit focar de infectie din pricina probelor biologice nedistruse din fostul laborator de analize, devenit si el extrem de rapid paragina, ca si restul spitalului. Bineinteles, totul prezentat in cel mai indignat ton posibil. Dar  focarele de infectie de acest tip nu se ascund doar in astfel de locatii, care, oricum, prin imaginea lor indeparteaza oamenii obisnuiti. Acolo, de regula, doar persoane pentru care sanatatea e ultima problema se incumeta sa paseasca, ba chiar sa si locuiasca in ruinele care le ofera un adapost. Noi, ceilalti, mai ales copiii nostri, trcem zilnic pe langa obiecte ce prezinta urme biologice cu potential de infectare. Si despre acestea rar auzim cate ceva la TV, iar masurile luate impotriva fenomenului sunt si mai greu observabile.

Maratonul de lectura- Revista de povestiri

Am aflat de un eveniment interesant la care mi-ar face o deosebita placere sa particip, dar stiu ca nu voi putea, cum n-am putut nici la alte manifestari culturale, din cauza posesiei unui factor perturbator. Dar pentru ceilalti care iubesc cartile si le place sa citeasca in metrou (ceea ce fac si eu de cand am descoperit ca am Adobe pe telefon), acest eveniment este foarte tentant, zic eu. Mai multe detalii gasiti aici si aici

Ador campaniile pentru incurajarea lecturii si zambetul care ma izbeste cand vad oameni citind in metrou este de milioane.

Astept pareri

Dupa cum lesne puteti observa, am operat ceva modificari vizibile de aspect al blogului si as dori sa-mi impartasiti opiniile voastre. Daca va place sau nu, ce va place, ce nu va place. Caci nu stiu daca sa-l las asa sau sa mai modific inca la el. Nu pot spune nici ca sunt foarte multumita, dar de o schimbare de decor simteam nevoia. Asadar, dati cu ce vreti- cu rosii, cu oua sau... cu parul. :))) Cum va vine la mana mai bine.

Palavrageala de azi

Am si zile in care mintea mea refuza sa se axeze pe o anumita zi. Nu percepe ce zi a saptamanii este, oscileaza si nu vrea sa priceapa cand ii anunt raspunsul corect. Asta se intampla mai ales in miez de saptamana, cand, dintr-un motiv sau altul, zilele de inceput s-au scurs fara chestii semnificative ori intr-un amalgam fara cap si fara coada. Si in functie de densitatea lor, consider ori ca-s cu o zi mai devreme, ori cu o zi inainte.

Ziua de ieri, asa aspra cum a fost, de-am simtit ca ma taie vantul, a fost totusi incarcata. Am iesit la zapada, de doua ori chiar, am ajuns si unde ziceam ca vreau si ca mi-e dor, am crosetat, am citit si am gatit doua feluri de mancrae. Iar dupa o zi asa bogata in activitati, astazi n-am tragere de inima spre mai nimic. Prea ma obosesc toate, tanjesc dupa ceva liniste, sa nu-mi ceara nimeni nimic cateva ore, sa nu fiu intrerupta cand fac ceva etc. Numai ca nu am sanse sa obtin acest ceva in aparenta simplu.