Din colt in colt mai colturos

Inca un week-end, prilej de ce poate fiecare.  Pentru mine e prilej de munci in bucatarie. Desi ar mai fi cate ceva de mancare, prefer totusi sa fac astazi decat maine.  Am facut ceva cumparaturi in doua reprize, in doua seri consecutive, caci la preturile astea, n-ajung banii sa iei deodata tot ce ti-ar trebui.  Pe ordinea de zi este carnea de vita, ca nu mai mancasem de multa vreme si parca ne saturasem de inaripate.  Am vrut initial sa iau niste carne de curcan, cum luam mai demult pentru cea mica, dar pretul ei a crescut atat de mult, ca am renuntat repede la idee.



Tot astazi as vrea sa termin cele 40 de pagini dintr-o carte scrisa intr-un stil si cu un titlu adecvat zodiei mele- "In mers de rac". Alte dorinte legate de petrecerea acestei zile, nu am. Dar am altfel de dorinte si nici macar raza de soare ce strapunge timida norii nu reuseste sa-mi dezrobeasca sufletul.  O povara- asa simt ca port, nu singura, dar tot grea mi se pare.

Cine stie ce aduce ziua de maine?  Si asa nu-mi place starea de incertitudine. O vaga speranta am, dar nu stiu daca e de ajuns. Si desigur ca am si motive de bunadispozitie, presarate asa, printre straturile dense de probleme. Stiu ca e recomandabil sa te agati de cele putine, dar pozitive. Nu-mi reuseste insa mereu. Sentimentul asemanator condamnatului la ghilotina, la proportii mult reduse, evident, nu prea vrea sa ma paraseasca.


Da, e sfarsit de saptamana si ar trebui sa fiu mai entuziasmata. Cine-a spus insa ca e obligatoriu?  Adesea coboram din tipare, suisurile si coborasurile ne fac sa colindam tinuturi pentru care nu exista nici reguli, nici previziuni.  A mai trecut o luna si parca am fi intr-un carusel, care se invarte si trece mereu prin aceleasi locuri. Poate doar trecatorii sunt altii, dar reperele raman constante. Doar ceva zguduitor ar putea face ca decorul inconjurator sa se modifice cumva.