Istoriile despre literatura si orbire merg la...

Dupa cum am promis, astazi anunt castigatorul cartii Istorii despre literatura si orbire de Julian Fuks. Imi pare rau ca nu s-au inghesuit prea multe persoane sa participe la concursul meu, dar asta e, poate altadata vor fi mai multi doritori.

Cei care nu au castigat, precum si cei care,, desi nu au participat, ar dori sa citeasca aceasta carte, daca sunt din Bucuresti o pot gasi la Kilipirim- Targ de carte cu discount, care se desfasoara la Sala Dalles pana duminica, la standul Editurii UNIVERS, cu o reducere considerabila, de la 18,99 ron la doar 10 ron.

Ca sa n-o mai lungesc atat, castigatorul este concurentul cu nr.3, al treilea comentariu- florryalyna.

Felicitari! Astept un mail la adresa andrejuly84@yahoo.com cu datele la care iti pot expedia cartea.

Ce-am mai facut, ce-am mai gandit

Uite ca s-au scurs ceva zile fara sa scriu si am vrut sa o fac de atatea ori, dar timp nu am avut. Nu ca acum as fi prea libera, dar incerc. Printre altele, cica voi fi si eu o mica intreprinzatoare in tara asta. Sper sa reusesc sa obtin acest statut. Pentru asta e nevoie de hartogaraie, studiere de alte si alte documente si site-uri si bineinteles stres, agitatie, calcule, framantari. Daca reusesc, va voi explica mai pe larg despre ce e vorba si poate imi fac si reclama. :)))

Pana atunci, imi prind urechile cu coduri CAEN si legislatie comerciala, cea care in facultate abia mi-a adus niste note amarate, probabil cele mai mici din toti cei 4 ani. Dar asa e in viata, te lovesti si de ceea ce nu iti place. Uneori, mai ales de astfel de lucruri care nu ti-au placut. :)  Din pacate, lupta pentru supravietuire nu te intreaba daca ai chef sau nu sa faci un anumit lucru. Insa, totusi, nu ma pot plange ca ar fi rau. Pana la urma, as avea alte avantaje, in afara de cele financiare. Poate ca stresul nu va fi atat de mare.

CONCURS- Castiga "Istorii despre literatura si orbire", de Julian Fuks

Later edit: 31 octombrie 2013, ora 0:07
Concurs incheiat

Daca recenzia mea de ieri v-a atras atentia asupra ineditelor Istorii despre literatura si orbire, am o veste buna pentru voi. Cu sprijinul Editurii UNIVERS, organizez un mic concurs, avand ca premiu un exemplar al acestei carti. Pentru ca o carte care impresioneaza merita raspandita. Sunt convinsa ca acel care o va castiga imi va impartasi entuziasmul dupa ce o va citi.

Ca sa participati, trebuie doar sa lasati un comentariu- un singur comentariu de persoana- in care sa-mi spuneti de ce ati vrea sa cititi aceasta carte.

Concursul incepe acum si se incheie miercuri, 30 octombrie 2013, ora 23:59. Intrucat aptitudinile mele de jurat sunt cam reduse, las alegerea castigatorului la latitudinea norocului- adica a lui random.org . Voi anunta castigatorul in cursul zilei de joi, 31 octombrie.

M-as bucura sa participati si, de ce nu, sa schimbam impresii de lectura.

Mult succes!

Recomandare de lectura- Istorii despre literatura si orbire (Borges, Joao Cabral si Joyce)

Istorii despre literatura si orbire (Borges, Joao Cabral si Joyce)
Autor- Julian Fuks
Traducere- Anca Ferro
Editura UNVERS, 2012

Daca nu mi-ar fi fost recomandata, nu stiu care ar fi fost sansele ca eu sa descopar aceasta carte si, mai ales, sa fiu atrasa sa o citesc. Poate ca pierdeam ocazia de a citi o carte buna, o carte care condenseaza in volumul sau redus atatea esente puternice. Ma bucur ca am avut ocazia sa descopar o noua bijuterie literara, sub semnatura unui autor al carui nume nu-mi spunea nimic si cu un titlu mai putin obisnuit fata de preferintele mele uzuale.

 Julian Fuks (n. 1981) este un jurnalist brazilian, licentiat in literatura sud-americana si autor a trei volume, intre care si cel de fata. Desi atat de tanar, scriitura sa este uimitor de profunda, de rafinata, pare o impletitura migaloasa de cuvinte, de fraze, de idei. Este suficient sa citesti "Prologul necesar" pentru a-ti da seama de asta si a-ti dori sa fii prins in mrejele acestei carti. Cele trei mari nume ce au marcat literatura secolului XX te duc cu gandul la eseu, la critica literara sau, asa cum ar sugera-o si titlul, la o scurta incursiune in istoria literaturii. Cel putin cam astea erau gandurile mele, inainte de a patrunde in tainele acestei carti. Aveam sa descopar insa cate putin din acestea dar si din altele, o compozitie in care realitatea si fictiunea se intrepatrund pana ce se pierd una intr-alta, incat, sincera sa fiu, nu am putut sa imi impun niciuna din ele ca perspectiva principala.

Vijelia- Gabriel Garcia Marquez

Vijelia
Titlul original- La Hojarasca
Autor- Gabriel Garcia Marquez
Traducator- Ileana Scipione
Editura RAO 2007


O buna parte din volumele aparute sub semnatura lui Marquez au dimensiuni reduse, ceea ce, insa, nu le face mai putin valoroase. Vijelia este unul dintre ele si este totodata primul sau roman, aparut in 1954.

 Ceea ce am remarcat eu, ca trasatura dominanta, este obscuritatea. Avand ca pretext un priveghi mai  neobisnuit, al unui personaj cel putin la fel de bizar, trei voci simbolizand trei varste si trei perspective diferite, se ridica in monologuri ce se intretaie. Cand una din voci isi lasa gandurile in suspensie, o alta is continua sirul gandurilor, pornind insa de la un moment anterior celui la care s-a oprit vocea precedenta, astfel ca aceleasi momente sau fraze ajung sa fie reluate, dar, totusi, nu par identice.

In acel Macondo, de acum legendarul Macondo, copilul, mama si bunicul se pregatesc sa-l ingroape pe doctor, un doctor fara nume, aciuat de niciunde cu douazeci si cinci de ani in urma si care si-a atras ura satului, incat oamenii nu vor sa-i accepte oasele in pamantul satului lor.

Din intelepciunea unui copil de aproape 4 ani

-Stii cat de mult te iubesc? Pana la cer.
- Ba mai mult!
-Pai mai sus de cer nu este nimic.
- Ba da. Spatiul.

Galeria 72A

Atelierul de Arte organizat de Galeria 72A in aceasta sambata a reprezentat un minunat prilej de largire a orizonturilor, atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari. Situata intr-o vila pe str. Dr. Iacob Felix, in apropierea Pietei Victoriei, Galeria 72A este un spatiu primitor, aranjat simplu, dar placut, si fiecare incapere iti spune ca acolo se petrece ceva- desene, tablouri, sculpturi, bijuterii din materiale inedite, o incapere destinata povestilor, in care cartile si lucrurile moi ce te imbie sa te asezi cat mai comod dau o nota intima atmosferei.

La Atelierul de Arte se picteaza, se deseneaza, se sculpteaza, se modeleaza, se danseaza, se spun povesti. Dar nu oricum, ci folosind ca prinicipal potential imaginatia, acel dar a fiecaruia, care, in societatea actuala, este impins oarecum in umbra.