Recomandare de lectura- Istorii despre literatura si orbire (Borges, Joao Cabral si Joyce)

Istorii despre literatura si orbire (Borges, Joao Cabral si Joyce)
Autor- Julian Fuks
Traducere- Anca Ferro
Editura UNVERS, 2012

Daca nu mi-ar fi fost recomandata, nu stiu care ar fi fost sansele ca eu sa descopar aceasta carte si, mai ales, sa fiu atrasa sa o citesc. Poate ca pierdeam ocazia de a citi o carte buna, o carte care condenseaza in volumul sau redus atatea esente puternice. Ma bucur ca am avut ocazia sa descopar o noua bijuterie literara, sub semnatura unui autor al carui nume nu-mi spunea nimic si cu un titlu mai putin obisnuit fata de preferintele mele uzuale.

 Julian Fuks (n. 1981) este un jurnalist brazilian, licentiat in literatura sud-americana si autor a trei volume, intre care si cel de fata. Desi atat de tanar, scriitura sa este uimitor de profunda, de rafinata, pare o impletitura migaloasa de cuvinte, de fraze, de idei. Este suficient sa citesti "Prologul necesar" pentru a-ti da seama de asta si a-ti dori sa fii prins in mrejele acestei carti. Cele trei mari nume ce au marcat literatura secolului XX te duc cu gandul la eseu, la critica literara sau, asa cum ar sugera-o si titlul, la o scurta incursiune in istoria literaturii. Cel putin cam astea erau gandurile mele, inainte de a patrunde in tainele acestei carti. Aveam sa descopar insa cate putin din acestea dar si din altele, o compozitie in care realitatea si fictiunea se intrepatrund pana ce se pierd una intr-alta, incat, sincera sa fiu, nu am putut sa imi impun niciuna din ele ca perspectiva principala.


De regula, cand te afli in fata unei opere de fictiune, ai o anumita convingere, anume ca cele scrise in ea nu sunt consemnari fidele ale unor fapte reale, cel mult pornesc de la astfel de fapte. In acelasi fel, cand citesti o opera biografica, ai convingerea interioara ca este o consemnare a unor fapte din viata reala a unei anumite persoane. Ei bine, in cazul acestor Istorii despre literatura si orbire, nu poti crede nici una, nici alta, desi, cumva, balanta mea a inclinat spre perspectiva biografica, imbogatita cu doze bine cantarite de fictiune. Totusi, in timpul lecturii, m-a preocupat mai putin acest aspect, m-am lasat pur si simplu purtata de apele line si clare ale scrierii, in incercarea de a patrunde in taramul secret pe care il reprezinta constiinta unui scriitor. Si nu a fost doar unul, ci trei- Jorge Luis Borges, Joao Cabral si James Joyce. Trei importanti scriitori ai secolului XX care, in afara actului creatiei si a mintilor intesate de idei ce stau sa irumpa, au mai avut ceva in comun- orbirea.

Ce poate fi mai groaznic pentru un om care si-a inchinat intreaga fiinta literaturii, cartilor, decat sa piarda acel simt esential pentru existenta sa- vazul, fara de care nu mai poate citi, nu mai poate scrie? E crunt pentru oricine, dar cu atat mai mult pentru un om a carui ratiune de a trai este literatura. Sa iubesti cartile, sa ai la dispozitie un adevarat paradis- sute de mii de volume, si sa nu le poti vedea, sa nu le poti citi... una din cele mai pure ironii ale sortii.

Aceste Istorii sunt o lectura coplesitoare, datatoare de emotii profunde, de momente in care simti ca bogatia pe care ti-o ofera lectura devine palpabila. Nu e nevoie sa ai studii de specialitate ca sa savurezi o carte ca aceasta. Este suficient sa pretuiesti cartile si literatura de calitate. Am fost foarte surprinsa de maiestria acestui scriitor necunsocut mie, scriind despre trei mari scriitori, insa nu numai despre ei. In fond, cartea ar putea constitui la fel de bine o elaborata meditatie asupra literaturii si asupra orbirii, daca ar fi sa ma limitez la cele enuntate in titlu, dar merg mai departe spunand ca sondeaza in acelasi timp interiorul constiintei creatoare, dand la iveala framantari, nelinisti, artistul ce nu-si constientizeaza valoarea, care creeaza nu pentru a fi apreciat, ci pentru ca nu poate altfel.

O lucrare ampla ca fond, redusa ca forma. Desi, poate, citind cele scrise de mine sau, si mai bine, citind o parte din carte, ati putea considera ca, prin temele si ideile abordate, aceasta lucrare s-ar fi putut intinde pe sute si sute de pagini, cele ceva mai mult de o suta de pagini surprind cu succes esenta si la sfarsitul lecturii, eu, cel putin, am ramas cu impresia ca am citit o carte mult mai mare.

Sper ca am reusit sa va starnesc curiozitatea sau macar sa va atrag atentia asupra acestei carticele. Nu as recomanda-o chiar oricui, dar voua, celor ce obisnuiti sa-mi cititi blogul, am eu sentimentul ca v-ar place la fel de mult.

Cartea a aparut la Editura UNIVERS si o puteti gasi aici.