luni, 11 aprilie 2011

Un vis implinit


                                                            Sursa foto
Cand eram prin clasa a patra, am facut o excursie cu clasa in judetul Neamt, vizitand principalele obiective...unul insa nu l-am putut vedea decat pe dinafara, caci era temporar inchis pentru lucrari de amenajare. Este vorba de casa lui Ion Creanga din Humulesti...am avut un regret legat de acest lucru, insa nu am reusit sa ajung din nou acolo, desi am mai avut drumuri oarecum prin zona. La o adica, fata de Bacau,  nu era prea departe...dar n-a fost sa fie...pana anul trecut in toamna, dupa ce ne-am luat masina si am decis sa mergem sa o sfintim la una din manastirile din judetul Neamt. 
                                                         Sursa foto
Asa am ajuns din nou la Humulesti, dupa atatia ani in care mi-am dorit acest lucru. M-am simtit in fata unui vis implinit...prispa de lut mi-a ridicat parul in sus...de emotie...am putut patrunde in casa veche, ce pastra atmosfera acelor timpuri...m-au strabatut fiori privind obiectele de mobilier rudimentare, soba pe care mi-o inchipuisem de atatea ori, citind Amintiri din copilarie...nu erau asa cum mi le imaginasem, de data asta erau realitate, asa cum le zugravise Creanga in opera sa...o pisica ce patrunsese si ea in casa, o data cu noi, facea ca senzatia de intoarcere in timp sa fie si mai reala. Peste 150 de ani se stersesera pentru cateva clipe...lipseau doar locatarii autentici, pentru ca peisajul sa fie complet. 
                                                    Sursa foto
Vraja insa se rupea o data ce paseai in strada, unde, alaturi, erau cateva tarabe cu suveniruri mult mai moderne, un fel de expozitie cu papusi ce intruchipau personajele din povestile lui Creanga si chiar un restaurant/bar sau ce-o fi fost...toate te faceau sa te trezesti la realitate, sa constientizezi vremea in care te afli.

9 comentarii:

  1. Exponatele sunt caracterizate de simplitatea, bunul simţ şi modestia proprie ţăranului moldovean, generând un puternic sentiment de pioşenie, nu numai pentru ceea ce reprezintă ele faţă de amintirea lui Ion Creangă, ci pentru că ele sunt mărturii autentice ale tradiţiei populare a locuitorilor din această parte a ţării.
    Fara indoiala ca oralitatea lui Creanga este inegalabila in proza romana, cu basmele si povestirile lui am crescut cu totii: Amintiri din copiliare , Capra cu trei iezi , Fata babei si fata mosneagului, Povestea lui Harap-Alb .
    Stilul inegalabil al acestor povesti mi-a indreptat primii pasi in lumea fascinanta a cartilor si a cuvintelor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Copilaria mi-a fost "tapetata" cu povestile lui Creanga. Am vizitat si eu casa lui, e frumos sa vezi si sa atingi acele simple lucruri stiind ca acolo a trait marele nostru scriitoar Creanga!

    RăspundețiȘtergere
  3. Scrierile lui Creanga despre copilaria lui au fascinat orice copil din perioada noastra. Tare as fi curios daca pustii de azi isi mai doresc sa fie in pielea lui Nica, asa cum ne inchipuiam noi. Mai apoi, o opera de referinta pentru mine, semnata Ion Creanga, este Povestea P***i, care este dramatizata extraordinar, in rolul povestitorului aflandu-se Dorel Visan, cel ce l-a jucat pe Creanga si in filmul cu Amintirile.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Florentin:
    @ Lumi:
    Noi am crescut cu aceste povesti...oare copiii sau nepotii nostri vor mai creste cu ele? Vor mai fi fascinati asa cum am fost noi? MI-ar place sa cred ca da, dar din pacate pentru ei nu mai au acelasi efect ce il aveau asupra noastra.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Loopoolica: Povestea de care zici tu, si mai e inca una tot in acelasi registru, am descoperit-o mult mai tarziu si recunosc ca mi-a venit greu sa cred ca pot fi scrise de Creanga. Adica am avut asa o senzatie de genul ca nu mi-as putea-o inchipui pe strabunica facand sex..nu stiu sa explic mai clar, dar poate intelegi ce vreau sa zic.
    Cat despre copiii de azi, cum am spus si mai sus, nu cred ca mai sunt fascinati de personajele lui Creanga. Si nici de povetsi in general. Distractiile lor nu se identifica, din pacate, cu ale noastre. Mi-aduc aminte ca ma chinuiam sa ma sui pe un teanc de plapumi si perne ca sa ajung pe dulap sa fur pupaza din tei...eroii copiilor de azi nu mai fura cirese din copacul vecinei si nici nu se mai scalda la garla, ci la piscina.

    RăspundețiȘtergere
  6. Lumea lui Creanga nu prea mai e decat, poate, in unele sate izolate. Chiar pentru mine a fost greu, la inceput, sa inteleg povestirile lui, caci eu nu am avut contact cu lumea satului decat mai tarziu. Si am ramas impresionat de aceasta lume.

    Acum, povestiule lui Creanga au cam fost inlocuite cu... desene animate.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mircea: si macar daca ar fi desene animate din alea cuminti, de pe timpul nostru, dar acuma sunt din alea urate cu luptatori, roboti, violenta si mui.
    @Andreea: ia sa vezi ce scriu io pentru maine un articol frumos de tot despre copilaria noastra frumoasa. Sa-ti pregatesti batistuţe!

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Loopoolica: Bine c-ai zis...ca mi se terminasera servetelele. Sa stiu sa imi fac provizii din hypermarket. :))

    RăspundețiȘtergere
  9. da-l dracu de supermarket. Ia si tu de la colt

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...