marți, 19 iulie 2011

Nuantele raului


Raul are mai multe nuante...in limbaj juridic, aceste nuante se concretizeaza in intentie si culpa. Mai exista si intentia depasita, dar nu intentionez sa tin o lectie de notiuni din sfera dreptului. In limbaj uzual, poti face un rau fara sa vrei sau il poti face cu buna stiinta, ba chiar cu premeditare, cu parsivitate. E binecunoscut faptul ca raul il poti face cu mare usurinta, fie ca vrei, fie ca nu vrei...uneori chiar si intentiile bune pot face rau intr-un fel sau altul, insa un astfel de rau are mai putina greutate ca unul facut prin prisma unor intentii vadit malefice. Sau cel putin asa ar trebui. Sa judecam prin prisma elementului psihic si nu prin cea a efectului. Unii insa nu pot face asta, nu pot trece peste rezultat, indiferent de premisele ce au dus la producerea lui, refuzand sa acorde circumstante atenuante. Si poate ca, intr-un fel, e fireasca reactia...cand, de exemplu, un sofer provoaca un accident rutier in care moare cineva, e un rezultat peste care familia victimei cu greu ar putea trece spre a discerne intentia celui vinovat. Dar acesta e un exemplu prea tragic. Sa ne gandim si la alt fel de rau ce i-ar putea fi provocat cuiva, nu neaparat material, ci psihic sau interior. Poti provoca suferinta cuiva fara sa urmaresti acest lucru, pur si simplu, prin natura actiunilor pe care le intreprinzi cu intentii de altfel bune pentru tine...pentru altcineva rezultatul daca nu final, macar adiacent actiunilor tale ar putea fi un rau...unul pe care nu il poti evita in indeplinirea scopului tau. Sau pe care nici macar nu il intrevezi ca si consecinta a ceea ce faci. Si totusi, culpa exista si in cazul in care nu ai prevazut, dar ai fi putut totusi sa prevezi rezultatul. Sunt oarecum reticenta in a pedepsi pe cineva pentru ceva pe care nu l-a dus mintea sa-l prevada. Stiu, pentru asta exista anumite circumstante ce sterg vinovatia...dar asta doar in fata legii...in ochii societatii sau ai celor afectati, astfel de circumstante nu-l disculpa pe cel ce a facut un rau...ele nu atrag iertarea.  Un rau poate fi mai mare sau mai mic...totusi nu poti pune in aceeasi oala o minte perversa, care urmareste expres sa faca rau cuiva, cu o minte lipsita de astfel de rele intentii. Insa, atunci cand esti afectat de un astfel de rau, facut de cineva fara parsivitate, iti trebuie poate un plus de educatie sau de inteligenta pentru a-i acorda un grad de clementa, chiar daca nu una deplina. Unii mai impulsivi sau fara prea multa inteligenta, manati de instincte, nutresc ganduri de razbunare, transformandu-se ei insisi intr-un factor pervers de producere a unui rau. Si astfel raul se perpetua, capatand o nuanta malefica. Stiu, termenul suna cam straniu, dar prin asta voiam sa descriu acel rau facut cu cea mai expresa intentie in vederea producerii rezultatului. Cert e ca il intalnim poate mult mai frecvent decat intalnim binele. Fie ca e un astfel de rau, 100 % rau, sau unul doar pe jumatate...daca se poate vorbi in procente.

2 comentarii:

  1. Raul il poti face doar gandind ceva rau, sau injurand ori dracuind, blestemand, dar multa lume isi inchipuie ca raul poate fi facut doar fizic. Ei bine, si puterea gandului are o importanta mare in savarsirea raului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ar fi sa palavragesc putin, as putea spune ca cei care fac rau sunt putintel lipsiti de intelepciune, caci isi fac si lor insisi rau, dar la alt nivel, poate sunt loviti mai rau decat victimele. Raul facut din bunele intentii arata, deasmeni, o mica lipsa de creier. Deci, principial, e cam acelasi lucru.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...