sâmbătă, 23 iulie 2011

„Ei ne dau otrava, noi le dam aur pe tava”


Lozinca nu-mi apartine, dar am considerat de cuviinta sa o transmit mai departe. Am gasit-o pe blogul lui Lucian si face parte din manifestatia catorva bacauani impotriva dezastrului ce e pe cale sa se petreaca la Rosia Montana, cu privire la care cred ca imi stiti parerea. Sunt indignata ca multi altii si ma intreb ce se poate face? Stiu ca astfel de manifestatii nici nu sunt luate in seama de cei care, din pacate, ne conduc. Au fost altele de o amploare mult mai mare si ei tot nu s-au sinchisit...Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca sunt de asemenea indignata ca a fost data cultura in administrarea unuia ce nu este de nationalitate romana, dar, in problema Rosiei Montane, nu cred ca el este pionul principal, cred ca jocurile se fac de undeva de mai sus. Sunt dezamagita de ceea ce se intampla in Romania. Am vrut sa scriu de Rosia Montana inca de cand am aflat ultimele noutati in legatura cu proiectul distrugator si toate campaniile pro sunt un fel de cubulete de zahar cu care este ademenita opinia publica. De parca ar avea vreo importanta opinia publica...

Un comentariu:

  1. Si eu am vrut sa scriu de mult despre Rosia, subiectul e in asteptare de vreo luna, dar nu stiu ce sa scriu. O sa supun dezbaterii publice blogosferice acest subiect.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...