miercuri, 6 iulie 2011

Dupa o alergatura ca la carte


Daca ma asez acum pe cantar, sigur va arata cu vreo 2 kg mai putin ca dimineata...la cata apa estimez ca am eliminat in ultimele doua ore prin toti porii, intr-un maraton contra-cronometru...azi a fost ziua alergatului dupa copii legalizate si poze. Ar fi trebuit sa trimit totul azi prin posta, dar nah, nu e intotdeauna dupa cum iti planifici. In prima faza am mers la notariat, la vreo 15-20 de minute de mers pe jos si acolo am facut sauna si m-am si crucit cand am vazut ca doua amarate de copii legalizate m-au costat 25 de lei. Imi facuse ala doua identice ca se incurcase, saracul, iar eu aveam nevoie de doua dupa doua acte diferite. Dar nu mi-a dat si dublura pe care o facuse din vina lui, cine stie ce face cu ea, ca oricum e degeaba, dar probabil au cine stie ce evidente, si daca i-a dat un numar sau o serie, probabil trebuie sa o scada. In fine...apoi apuca-te Andreea si cauta un laborator foto sa-ti tragi mecla-n poza. Noroc de Gugal de pe telefon si de tata caruia i-am dat misiune sa faca aceleasi cautari, cu deosebirea ca el putea vizualiza si harta...pana la urma, ma hotarasc sa merg undeva la intersectia Stefan cel Mare cu Dorobanti...bineinteles pe jos, tocmai de pe Ion Mihalache...am facut doar jumatate de ora, in ritm foarte alert, dar nu vreti sa stiti cum aratam (poate va arat totusi poza)...rosie si transpirata, cu cositele lipite de gat, de fata...ca sa aflu ca nu-mi poate face poza pe loc, fiindca hartie d-aia mata folosesc mai rar si dureaza...n-am inteles de ce, dar in fine...totusi, trebuia sa precizeze acest lucru si pe afisul unde scria ca e gata in 15 minute, indiferent de hartia folosita...Dar la cat alergasem, nu-mi venea sa o iau de la capat in cautarea altui studio. Si am acceptat asa...am fost dezamagita de imaginea de pe display, dar stiam ca va dura ceva timp sa-mi revin asa ca i-am zis sa o faca asa. Partea proasta e ca trebuie sa mai fac un drum pana acolo, ori diseara, ori maine dimineata...dar poate il trimit pe al meu sot, ca e in drumul lui.  La intoarcere, am luat tramvaiul, nu ma mai simteam in stare sa fac drumul din nou, prin caldura inabusitoare. Basca norii ce se iteau la orizont...la cat de apasatoare e atmosfera, m-ar mira sa nu ploua. Iata-ma acum „home sweet home” unde am dat drumul la aer conditionat, abtinandu-ma sa beau din Sprite-ul rece ce mi l-am cumparat...m-am racorit cu apa minerala la temperatura camerei, ca nu vreau sa ma vad cu gatul in batista.
S-acum cica sa ma hodin putin...cat printre bloguri, cat printre paginile cartii...

2 comentarii:

  1. Ai dat de-acuma drumul la aer, bre?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai tu ce crezi? Ca a luat pauza vreun pic? A mers fie pe cald, fie pe rece...mai deunazi daduse domnu' Toma drumu' pe aer cald, ca i se parea frig in casa. Si pe rece am tot dat de cand s-a facut cald afara...sa nu cumva sa ne sufocam. Bine, nu a mers intensiv ca pe canicula, dar tot l-am pus. :))))

    RăspundețiȘtergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...