vineri, 29 iulie 2011

Nervii nostri de toate zilele


Cred ca o sa va plictisesc cu istorioarele mele despre parcari nesimtite, dar imi asum riscul…fiindca nu te poti acomoda cu prostia si cu nesimtirea si fiindca astfel de chestii mi se intampla foarte des, creandu-mi mai multi sau mai putini nervi. Si nu numai parcarile…ma enerveaza deopotriva, in fiecare zi, si pietonii care merg ca melcul, pe mijlocul trotuarului, si nu se sinchisesc ca altii ar vrea sa-I depaseasca si nu au pe unde. Mai sunt si aia prinsi in diverse discutii pasionante tot in mijlocul trotuarului…atat de prinsi ca nu-i vad pe ceilalti care vor sa mai si circule pe acolo. Bai, fratilor!...nu zice nimeni sa alergati pe strada, e dreptul vostru sa mergeti in reluare, dar faceti asta pe o margine a trotuarului…nu faceti asta pe timpul si nervii altora, care poate ca au unde sa se grabeasca. La fel cum voi aveti dreptul sa mergeti incet si altii au dreptul sa mearga repede (e valabil si pe sosele cu aia care merg cu 40-50 la ora, dar nu se desprind de axul drumului). De ce sa pierd din timpul meu stand dupa voi? La fel si voi, aia de faceti conferinte in mijlocul drumului…nu zice nimeni sa nu le faceti, dar undeva unde nu incurcati circulatia. Unde mai pui ca sunteti atat de absorbiti incat nu vedeti cand vrea cineva sa treaca si trebuie sa va traga de maneca.
Revenind acum la parcari, pe o straduta ingusta, unde se parcheaza si pe o parte si pe cealalta si ramane un singur culoar pe care abia incape o masina, iar trotuarul are putin peste un metru, niste nesimtiti parcasera. Primul nu stiu ce era, ca lipsea…parcase masina oblic, de nu lasase nici 10 cm pana la gard, obturand intreg trotuarul. Nu putea trece nici un om, daramite un carucior. Singura cale de a trece era prin strada pe care nu incape decat o masina. Am ocolit si m-am oprit in dreptul portierei soferului, incercand sa ridic stergatoarele, dar era VW si n-am reusit si, ca sa nu plec nedescarcata, am luat repede foaie si pix si am scris un bilet pe care l-am pus sub stergator. Stiu, inutil…dar trebuia sa ma descarc. Langa el, o alta individa (vita) parcase cam la fel, numai ca ea lasase vreo 30 de cm pana la gard. Asta era insa in masina, cu motorul pornit si se delecta cu telefonul mobil, foarte concentrata si nepasatoare. Cum trebuia sa trec pe langa ea ca sa urc din nou pe trotuar, nu m-am putut abtine sa nu-i zic ceva. La care ea se uita la mine cu o fata de vita, da din cap afirmativ si surade plina de dispret si ingamfare, caracteristica fufelor care au supt-o mult ca sa aibe o masina…Ce mi-as fi dorit sa fi fost si aia haladita de saptamana trecuta! Eu sunt mai cu teama de consecinte, mai moale si nu am avut curaj sa fac ceea ce gandeam… dar una ca aia o dadea jos din masina si o taraia putin de par, cam cum mi-as fi dorit eu sa fac. Ca tot intreba Loopoo cefacem cu nervii…Si uite asa ajungi sa vorbesti singur pe strada, certandu-te cu toti tampitii si tampitii in lipsa…Na, ca m-am descarcat…dar tare mi-ar fi placut sa ma descarc putin pe moaca aleia…o privire care cere pumni si sange busindu-i pe nas…iote ca instig la violenta, dar unii chiar o merita.

2 comentarii:

  1. Pai vezi, bre, ca aveam dreptate cu tot felul de nesimtiti? Ti-a trebuit tie Bucuresti, cacane-am in ei de bucuresteni prost crescuti...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu Bucurestiul mi-a trebuit in mod special...Cu dagostea, stii cum e... :)))

    RăspundețiȘtergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...