duminică, 10 iulie 2011

Pe unde merg, cu ochii dupa carti

Week-end-ul trecut am fost intr-o scurta vizita la o batrana doamna, cunostinta a sotului meu din vremea cand locuia in acelasi bloc cu ea. E o persoana mai dificila, si putin ciudata as putea spune. Am profitat de ocazie sa arunc o privire peste titlurile din biblioteca ei, carti cumparate in urma cu multi ani, pe care nu cred ca le mai citeste. N-am indraznit sa ii cer imprumut vreuna, desi ma ardea limba...avea unele carti pe care mi-as fi dorit sa le citesc. Probabil or mai fi fost si altele, caci nu am reusit sa parcurg chiar toate rafturile. Si stateam si ma gandeam oare ce se va intampla cu acele carti cand ea nu va mai fi. Copii nu are, doar nepoti din partea surorilor, din cate am inteles. Care probabil se vor descotorosi de lucrurile batranei pentru a putea locui sau inchiria garsoniera...cine stie ce soarta vor avea cartile ei. Ma tem ca vor sfarsi in vreun tomberon, caci timpul si-a lasat adanc umele asupra lor si nu cred ca rudele ar fi interesate de pastrarea lor. Ma gandesc sa merg pe la ea si sa-i propun sa cumpar unele din ele...poate am noroc si e de acord.

Un comentariu:

  1. Pai, nu mai sta! Intr-un fel sau altul, fa rost de carticelele alea si citeste-le, caci probabil ca se vor pierde, cum zici tu.

    RăspundețiȘtergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...