luni, 25 iulie 2011

Ultima saptamana de iulie...


Vedeti? Inca o saptamana a trecut si alta incepe, intr-o vesnica succesiune...Poate v-ati plictisit sa va tot spun de trecerea timpului la fiecare inceput sau sfarsit de saptamana...Totusi, e ultima saptamana din iulie, luna careia eu ii port numele, luna in care m-am nascut si cea in care m-am casatorit...v-am mai spus ca pentru mine e o luna speciala, e luna mea de suflet...si e firesc ca imi pare rau ca se sfarseste...august, cea care o succede, are o rezonanta de dupa-amiaza tarzie, de final al verii, de parca atunci vara si-ar face bagajele si lasa sa patrunda cate un petic galben pe unele frunze, semn ca plecarea sa nu e departe. Despre anotimpuri ne vorbea aici si Mircea Vladut si aceleasi observatii le-am facut si eu, dar nu am apucat sa le astern pe „hartie”...
Luna lui cuptor nu prea a fost cuptor decat in unele zile...parca mai mult a semanat a august si nu pot spune ca am simit o vara deplina...poate totusi isi ia revansa in august...eu inca sper, desi stiu ca iarna e cam aproape, si parca abia se duse...nu ma satur niciodata de vara...de multe ori mi-am dorit sa locuiesc „in tarile calde”, dar totusi, acolo sunt alte dezavantaje si alte motive pentru care nu m-as putea acomoda...
Voi contempla cat mai am timp frunzele verzi si soarele stralucitor...mi-as dori sa fiu acum pe plaja, sa sorb cu toata fiinta aerul estival si briza marii...adesea am visat sa locuiesc la malul marii...un vis idilic si probabil imposibil...nu se stie niciodata insa pe unde ne vor arunca valurile vietii. Da, sunt putin nostalgica, nostalgia face parte din mine...imi savurez cafeaua si ma gandesc la una facuta la nisip, caci nu am baut niciodata o astfel de cafea si mi-o imaginez teribil de buna si de relaxanta...
Sunt plina de emotii pentru taticul meu, care trece prin momente grele, dar probabil va voi povesti mai multe dupa ce trece totul, acum nu vreau nici macar sa ma gandesc la un esec. Acum pare un copil in fata unui examen dificil sau poate asa il vad eu pentru ca mi se pare neobisnuita aceasta postura. Cred ca am sa dau o fuga pana acolo unde se tine examenul, sa il intampin la iesire, asa cum facea si el cand aveam eu examene...la Bacau se repezea pana la bisericuta din parc, la cateva minute de liceul meu...in Iasi, mergea la Mitropolie pana ieseam eu din examen...Asa ca voi lipsi pana spre seara, pentru ca voi sta cu el pana pleaca.
Eu va doresc sa va bucurati din plin de aceasta ultima saptamana a lui iulie...poate unii va pregatiti de concedii, daca pana acum nu ati avut ocazia...totul va fi...trebuie...sa fie bine! Chiar daca acum si-au facut loc pe cer cativa mai multi nori aducatori de ploaie...

3 comentarii:

  1. Azi mi-am pus si eu concediu, ca prostu de sefu uitase, al dreacu. Pe 4 plec la mare, si dupa aia, sa vedem, poate Durau-Bicaz-Ceahlau. Dar mai e pana atunci :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Andreea, iti dorim sa treceti cu bine peste hopul de care vorbesti si sa te poti bucura de ce-a ramas din luna ta :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Andreea, chiar ca esti culmea. Pur si simplu m-ai dat gata. Imi place mie caldura, dat nu cred ca ma pot compara cu tine. Dupa atata canicula zici ca nu e destul? Esti atat de simpatica, incat zambesc continuu de cand am citit ca nu-ti ajunge. :) :))
    Am ras eu de tine, dar si eu sper ca va tine vara macar pana la primavara!
    Eu nu am reusit sa gasesc niste cuvinte simple, dar care spun totul: "august... ca o dupa amiaza tarzie"
    Despre cafea eu cred ca nu conteaza atat de mult metoda de preparare, ci mai mult compania in care bei cafeaua si starea de spirit.
    Ii doresc succes tatalui tau.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...