luni, 27 februarie 2012

Dupa week-end, nu prea optimista


Week-end-ul a trecut fara prea multe lucruri placute bifate, partial monoton, caci as fi vrut mai mult de la el. Nu stiu unde se grabeste timpul asta, nu prea vrea sa-mi tina companie si nici nu-mi ofera satisfactii prea mari in trecerea lui. Am scris, am citit, dar nu atat cat as fi vrut, in rest aceleasi chestii. Doar plimbarea de sambata a adus putina culoare, asta si pentru ca mi-am clatit putin privirea intr-o librarie pe Ion Mihalache. Si tot colorata a fost si seara de vineri, de Dragobete, cand tati ne-a adus tot felul de prajituri si produse de patiserie delicioase. Din care nu am putut manca prea mult, nu ma simt bine daca depasesc o anumita cantitate de dulce, dar gestul a fost cel care a contat.

Continui sa visez la o duminica, de fapt la o zi, nu neaparat duminica, in care sa nu trebuiasca sa fac nimic, sa fac doar ce imi place, daca am chef sa fac ceva, o zi in care sa stau in liniste, fara nimeni in jur, fara sa trebuiasca sa dau cuiva ceva, sa ma relaxez total de dimineata pana seara, sa nu aud decat ceea ce imi doresc sau sa fie liniste deplina. Si in acest moment un astfel de vis pare ca si cum s-ar referi la un colt de rai, desi nu e vremea pentru astfel de ganduri. Cand nu e una, e alta, mereu trebuie sa fac ceva pentru cineva, iar cand fac ceva pentru mine, nu exista sa nu fiu intrerupta dupa cateva minute si e al naibii de tracasant.

Acum incerc sa scriu ceva mai amplu si in acelasi timp diferit de ceea ce am scris pe blog. Sa zicem ca ma chinuie talentul... literar. Dar trebuie sa recunosc ca, o data ce am intrat in povestea respectiva, si am reusit sa fac asta, ma epuizeaza intr-un fel, pentru ca imi vine in minte adeseori, imi bantuie gandurile, actiunea mi se contureaza tot mai precis acolo, in interior si ma indeamna sa o astern pe hartie. Caci asa scriu, pe hartie, si cu stiloul, nu cu pixul.

Asa ca, daca voi scrie mai putin consistent pe blog in urmatoarea perioada, sa stiti ca asta se datoreaza povestii ce prinde viata in caietul meu. Toata sau aproape toata inspiratia mea e canalizata acolo, si senzatia e atat de sublima incat mi-e greu sa o exprim. Eu sper sa o termin in timp util,  insa in astfel de chestiuni nu poti garanta rezultatul, nu e ca si cum te-ai apuca sa rezolvi o problema din sfera matematicii, depinzi foarte mult de latura interioara a fiintei tale. Si ma astept la momente in care sa nu pot scrie, pur si simplu. Nu ma gandesc mai departe, intai sa o termin si apoi voi vedea ce va fi.

Intre timp, ma delectez cu lectura unei carti interesante, primita de la cei de la ALL
in campania vALLuntar. Nu spun care, vedeti voi cand va fi gata recenzia. Sper eu cat mai curand. Rau e ca deja m-a cuprins melancolia, incep sa constientizez tot mai adanc ca zilele in aceasta casa sunt pe sfarsite, insa e firesc sa ma simt asa si trebuie sa las frau liber tuturor trairilor legate de acest aspect. Inabusirea lor nu poate aduce nimic bun, insa nici coplesita de ele nu e bine. Pe moment.

Nu sper nimic deosebit de la aceasta saptamana. Atatea altele au inceput si au trecut apoi ca si cum nici n-ar fi fost. De ce ar fi asta mai speciala? N-am visat nici prea frumos asta-noapte. Desi nu caut sa ghicesc ceva in vise, starea pe care imaginile mi-o imprima nu o pot neglija. Regasesc in ele reactiile subconstientului si de aceea nu ma pot debarasa de aceasta influenta.

Ei, orice s-ar intampla, mai mult sau mai putin deosebit, va fi o surpriza. Sa lasam viata sa curga de la sine prin noi. O saptamana minunata sa aveti!

4 comentarii:

  1. Mi se pare interesant ca corpul tau iti spune cand sa te opresti din mancat dulce... nu e minunat?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e o chestie interesanta. Nu m-am gandit pana acum sa analizez aspectul, dar creed ca am semnale si in alte privinte.

      Ștergere
  2. Hai fii mai optimista....asa e cind creezi,te epuizeaza,nu te mai poti gindi la altceva.Gindestete ca o sa treaca totul si o sa ai o opera pe care o s-o poti lasa posteritatii.Te pup si o saptamina formidabila,iti doresc!!!1ALMA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, nu ma gandeesc eu la posteritate. Chestia e ca e destul de greu sa descrii lumea de azi in cuvinte frumoase.

      Ștergere

ATELIER SMARTKID GRATUIT PENTRU PĂRINȚI ȘI COPII

Adu-ți copilul la atelierul de lectură pentru copiii smARTkid, cu tema prietenia, iar noi, părinții, vom discuta despre relațiile de am...