joi, 23 februarie 2012

Mircea Eliade- Nunta in cer


As putea spune ca am citit un roman de dragoste, dar… e mai mult de atat. Si nu stiu cat de bine v-as putea lamuri asupra intelesurilor acestei opere, ce exced sfera gandirii obisnuite. Desi nu este un roman fantastic, ceva obscur, misterios, bantuie evocarile celor doua povesti de iubire ce traseaza liniile sale. Poate conceptul iubirii desavarsite, poate femeia invaluita in mister, al carei trecut si viitor se constituie in enigme pentru barbatii alaturi de care traieste aceste doua iubiri... Pentru fiecare din ei, pare a fi acea iubire unica. Dar pentru ea?... cum poate iubi de doua ori cu aceeasi intensitate suprema?

Am citit cartea cu o placere deosebita, savurand stilul molcom de curgere a cuvintelor, a frazelor. E una din cartile ce ar trebui citite cu un creion in mana, ceea ce eu, din pacate, nu am facut. Si-mi vine greu sa va vorbesc despre subiectul cartii, as vrea sa va pot transmite mesajul ei, dar imi pare peste puterile mele. Nu pot reda in cuvinte impresiile ce mi le-a produs, vocabularul meu este destul de limitat, ori poate ceea ce vreau sa exprim e mai mult decat poate capacitatea mea de sinteza.

V-as putea rezuma pe scurt firul epic, cum doi barbati isi povestesc unul altuia, intr-o noapte alba, dragostea vietii lor. Cele doua povesti se dovedesc a avea anumite puncte comune, ca intr-o simetrie, pentru ca, in final, desi nu-mi dau seama prin ce ratiune, sa ajunga la concluzia ca au iubit una si aceeasi femeie. Dar, nu prin asta m-a atras cartea. Magnetismul sau se afla in stilul scriiturii, in ideile continute, are ceva greu de definit care te atrage pur si simplu. Apoi, cele doua povesti de iubire sunt atat de profund descrise, patrunzand pana la cele mai intime trairi si detalii, fara insa a trece in latura vulgara. Textul denota mult lirism, multa sensibilitate.

Imi place cum scrie Mircea Eliade, si totusi n-as putea sa va dau anumite repere, nici sa va explic motivele pentru care ma cufund in cartile sale si ii sorb cuvintele cu o placere deosebita. Mai am cateva carti ale sale pe care urmeaza sa le citesc la un momentdat.

Multumesc cublandete pentru recomandare!

Cartea poate fi gasita aici.

3 comentarii:

  1. Am citit si eu aceasta carte si mi-a placut, dar, cu toate ca mi-a recomandat-o cineva cam la fel cum o faci si tu acum, nu m-a impresionat atat de mult. In schimb imi plac recenziile tale. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Printre putinele carti recenzate de tine pe care le-am citit si eu. Nu-mi mai aduc aminte mare lucru, decat ca mi-a placut, si ca era nu despre doua povesti de dragoste ce despre cele doua tipuri de iubire (independente de persoana) identificate de autor: pragmatica si idealista.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...