joi, 28 noiembrie 2013

Un strigat de dincolo de timp- Traian Chelariu. Str. Lebedei nr.8

Cand simt nevoia de a mai diversifica peisajul, ma abat de la traseul obisnuit pe cate o straduta adiacenta. Uneori imi place, alteori nu. Cateodata, sentimente contradictorii ma coplesesc- imi place si nu-mi place ceea ce vad. Un astfel de caz este str. Lebedei. Pe colt, la nr. 8, o veche casa mi-a atras acum ceva vreme atentia, prin degradarea si mizeria ce a cuprins-o. Din cate am putut vedea, era locuita de oameni dintr-o categorie defavorizata, ca multe alte case in paragina, ocupate mai mult sau mai putin abuziv.

Indignata de stadiul in care se afla acea casa, ce in mod sigur a fost una frumoasa in vremurile sale bune, m-am apropiat si am vazut pe zidul dinspre strada o placuta comemorativa. Uimita ca acea placuta rezista acolo, citesc cele scrise pe ea. Acolo a trait si a creat in ultimii ani ai vietii scriitorul Traian Chelariu. Un nume care nu-mi spune nimic, un nume necunoscut... un nume care ma cheama, care se cere descoperit. Din intunericul timpului trecut, imi atrage atentia asupra sa.


Am trecut de cateva ori pe acolo, inainte de a auzi acea chemare. Citisem placuta, privisem casa cu o anume compasiune si... cam atat. Pana ce, ultima oara, datele mi s-au intiparit cum trebuie in minte si, acasa, asezandu-ma la birou, si-au cerut drepturile. Str. Lebedei nr. 8. Traian Chelariu. Google m-a dus repede catre informatiile dorite. Spre uimirea mea, o carte avea un titlu ce incepea chiar asa...Str. Lebedei nr.8. Pagini de jurnal. Asa am aflat ceva mai mult decat imi putusem inchipui despre acel scriitor care candva, cu multi ani in urma, locuise in acea casa de pe o straduta tacuta, ascunsa privirilor in spatele unor blocuri inalte de pe bulevard. Placi comemorative observ adesea, dar nu cercetez mai mult pentru fiecare din ele. Numai cateodata fac asta, cand ceva mai puternic decat mine imi insufla vointa in acest sens.

Asa si acum, am simtit ca trebuie sa descopar mai mult, sa scot la lumina dupa puterile mele o voce amenintata de uitare. Daca ar fi avut suficienta notorietate, numele acestui scriitor mi-ar fi fost macar vag cunoscut. Volumul la care ma refeream este un jurnal al scriitorului din anii in care a locuit pe acea strada, volum aparut postum. Nu stiu daca imi va place sau nu, din moment ce nu am citit macar un fragment din opera lui Traian Chelariu. Ceea ce mi-a atras atentia in mod deosebit este suferinta pe care acesta a avut-o de indurat imediat dupa instaurarea comunismului, perioada amanuntit descrisa in jurnalele sale. As avea oarece sanse sa gasesc aceste doua jurnale- Str. Lebedei nr.8. Pagini de jurnal si cele doua volume Zilele si umbra mea, pagini de jurnal, editate destul de recent. M-ar interesa insa si volumul de nuvele Necunoscuta, dar sansele sunt infime.

Sursa foto
Cautand pe net o imagine a casei in care a locuit scriitorul, am gasit una intr-un articol de saptamana aceasta, ce se refera la oamenii de curand evacuati de proprietarul casei nationalizate. Sunt foarte curioasa ce soarta va avea cladirea. De fapt, sunt aproape sigura ca, in cazul in care se va face vreo investite, urmele trecutului vor fi sterse... sau poate nu. Dar asta e o alta poveste.



Pana una-alta, voi cauta scrierile lui Traian Chelariu si, daca voi reusi sa gasesc ceva, voi scrie despre ele si imi voi considera misiunea implinita.


De asemenea, va recomand sa cititi articolul dedicat acestui scriitor de pe blogul domnului Ion Lazu, unde gasiti si o fotografie mai buna a casei si a placutei comemorative de care va vorbeam.

8 comentarii:

  1. Bravo, dna Andreea! ... Felicitari!
    Va bifez un ,,extraordinar" la rubrica ,,Reactii".

    Nu stiam ca Tudor Chelariu a scris Jurnal; mi-ar placea sa-l citesc.
    Am citit doar franturi de versuri din ,,Sonete", nici nu mai tin minte unde anume - cred ca in vreo cronica aparuta in una din revistele literare pe care le citesc din cand in cand.
    Cat imi plac astfel de postari!
    Inca o data va felicit!
    O zi frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intr-adevar o reactie civica si literara de apreciat. Materia insa va disparea, dar spiritul va invinge. Cladirea paraginita va face cunostinta cu buldozerul, dar spiritul si amintirea scriitorului vor dainui datorita tie si al acestui articol. :)

      Ștergere
    2. Asa este, desi uneori mi-e greu sa accept efemeritatea materiei, neputinta ei de a trece testul timpului. Ma bucur ca ti-a placut articolul meu. :)

      Ștergere
  2. Ff frumos articol.Plus am stat sa citesc alte chestii scrise de altii atunci cand a fost publicat Jurnalul acestui scriitor prin 2002, (N Manolescu,printre altii) si pot sa spun sincer ca alea nu m-ar fi indemnat asa de mult sa fiu interesat de a citi acel jurnal prin comparatie cu acest articol al tau,(desi desigur am o parere ff buna despre dl N Manolescu, dar mai mult ca istoric literar academic, nu asa de mult ca jurnalist cultural).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur sa aflu ca te-am indemnat la cautari pe aceasta tema. E firesc ca articolele scrise de unii ca mine sa fie mai apropiate de cei ce ar putea fi interesati sa citeasca o anumita carte decat articolele sau lucrarile criticilor literari profesionisti. Poate si limbajul e unul din motive, dar si statutul ca sa spun asa. Recomandarile mele sunt mai degraba prietenesti decat profesioniste. In plus, exista acea componenta sufleteasca pe care nu o gasesti atat de pregnant in recenziile adevarate.

      Multumesc pentru nominalizare la leapsa. Mi-ar place sa raspund la ea, dar... nu promit. Timpul asta...

      Ștergere
  3. Off topic, o invitatie, fara nici o obligatie, la o Leapsa despre Carti

    RăspundețiȘtergere
  4. La mulți ani, dna Andreea!
    Sa fiți sanatoasa si sa va ajute Dumnezeu in toate!
    Multa sanatate si fericire in familie!

    Sa știți, daca nu v-ați dat seama, ca e primul text pe care il scriu cu diacritice.
    O zi frumoasa sa aveți!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va multumesc! Si pentru urari si pentru aprecierea acestui articol. A fost asa, o scanteie, un imbold si am stiut ca trebuie sa scriu si mai ales ce voi scrie. :)

      Ștergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...