vineri, 8 noiembrie 2013

Un tablou sumbru- Badenheim 1939


Badenheim 1939- Aharon Apelfeld
Traducere- Antoaneta Ralian
Editura Polirom, 2007
Mi-e greu sa hotarasc daca mi-a placut sau nu aceasta carte. Aharon Appelfeld este un scriitor evreu nascut in Bucovina, la Cernauti, martor viu al uneia din cele mai groaznice tragedii din istorie- Holocaustul. Cartea de fata nu trateaza insa problema aceasta în modul atat de cunoscut, nu ofera cliseele, ingrozitoarele imaigini pe care ni le reprezentam pe ecranul mintii cand ne gandim la Holocaust.

1939- Badenheim- o statiune austriaca- locul in care se aduna in fiecare an burghezia evreiasca din Austria pentru a petrece saptamani de relaxare si delectare sub auspiciile festivalului ce are loc aici. O data cu sosirea primaverii isi faca aparitia si turistii, doar ca, spre depsebire de alti ani, se instaureaza treptat o atmosfera bizara. Departamentul Asanarii isi exercita autoritatea, impunand inregistrarea tuturor evreilor din oras, in vederea unei apropiate stramutari in Polonia. Apoi, barierele se inchid si nimeni nu mai are voie sa intre sau sa iasa din oras.



Ciudat, absurd, oamenii nu intra in panica, nu se revolta, sunt mandri de originea lor si asteapta plini de speranta calatoria spre Polonia, loc pe care il idealizeaza. Isi imagineaza ca acolo ii asteapta un trai mai infloritor, se considera privilegiati si isi petrec zilele acestei asteptari ca intr-o vacanta prelungita, desfatandu-se cu tot felul de delicatese, atat cat le permit proviziile existente in oras. Nu doar turistii evrei sunt obligati sa ramana in oras, ci si localnicii evrei, vietuind impreuna, in aceasta absurda espectativa. De fapt, nici nu gasesc cuvantul potrivit pentru descrierea atmosferei. Fiecare personaja re bizareria lui. Apoi, modul in care fiecare isi peterece timpul- spre exemplu, unul din ei ajunge sa fie nedespartit de acvariul cu pesti si, la plecare, caci exista si o plecare, pune pestii intr-o sticla cu apa pentru a-i lua cu el in Polonia-, atitudinea fiecaruia, nerabdarea, sperantele pe care le au, fara revolta, fara constientizarea vreunui stigmat, toate contureaza o abordare diferita, stranie.

Citind, ai senzatia ca privesti mai intai un decor incremenit, cu oameni si locuri peste care s-a asternut praful, iar paianjenii si-au tesut panzele, apoi toti acei oamenim invaluiti in aceasta pojghita, incep sa miste, fara a fi constienti, desigur, de panzele de paianjen zdrentuite ce ii acopera. O stranie calatorie in afara timpului, un tablou ce te infioara tocmai prin absurdul sau. Iar imaginea din final, ce nu reuseste sa zdruncine himera personajelor, are in ea un tragism viu, consistent. Cuvintele nu sunt multe, frazele nu se intind la nesfarsit, in explicatii ample. Totul e clar, concis, artificiile dde stil sunt doar subtil strecurate.

M-am chinuit ceva timp sa gasesc calea de exprimare cea mai potrivita a atmosferei acestui mic roman. Am intors expresiile pe toate partile, cautand fara succes un cuvant- un cuvant care ezita sa se arate. Apoi l-am gasit. Este ceva sumbru care se infiltreaza inca din titlu, ceva ce persista de-a lungul paginilor si, in pofida detaliilor ce s-ar incadra intr-un registru vesel- festival, muzicanti, delicatese, lux, prajituri- iti imprima treptat ideea ca acei oameni sunt deja morti, ca acele cladiri luxoase sunt deja in paragina.

Aceasta este una din cartile care are nevoie de timp sa-si decanteze taria. Imediat dupa ce am terminat de citit, gandurile imi erau tulburi, nu reuseau sa se aleaga, nici macar o pozitie clara nu aveam, ceea ce am si spus in prima fraza. De aceea mi-a luat ceva timp sa-mi termin articolul. Acum, dupa mai bine de o saptamana, vad lucrurile altfel, ecourile cartii sunt mult mai clare si imi dau seama ca, de fapt, mi-a placut cartea, mai ales prin ceea ce mi-a ramas in minte de pe urma ei.

Cartea poate fi achizitionata de aici

6 comentarii:

  1. Ce ti-a venit sa cumperi aceasta carte? Ce te-a atras la ea inainte de a o procura?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer? Coperta, titlul si numele autorului, pentru ultimele doua rezonanta lor. O am de vreo doi ani prin biblioteca, dar imi amintesc perfect ca astea au fost punctele de atractie la vremea aceea. Imi promiteau o evocare interesanta. :)

      Ștergere
  2. Ti-as promite si de data asta ca voi citi aceasta carte, provocat doar de frumusetea recenziei tale, dar te-as mintii. Asa ca voi fi sincer. Pentru mine, o recenzie buna este suficienta. Tu scrii atat de bine incat nu mai este nevoie sa citesc cartile. Mesajul este deja transmis, vibratiile sunt deja emise. Te invit insa sa citesti viitoarele mele articole "literare", caci m-ai convins ca putina literatura nu strica niciodata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc pentru apreciere. Ma bucur ca ti-a placut recenzia mea, sper totusi ca nu am divulgat chiar tot. Sunt doar impresiile mele, chiar la un moment dat m-am gandit ca e posibil ca altii care au citit cartea sa nu fi vizualizat aceleasi imagini pe baza textului si ca impresiile mele li se vor parea amuzante. Dar, pana la urma, fiecare percepe in felul sau, literatura nu e ceva exact, suntem liberi la infinite interpretari.

      Ștergere
  3. Unele, de fapt majoritatea recenziilor scrise de tine, pe mine ma indeamna sa citesc cartile recenzate de tine ! Si nu numai atata, ci sa citesc mai mult si despre autorii respectivi, si chiar despre istoria timpurilor si locurilor unde si-au scris ei cartile, poate chiar si despre geografia locurilor descrise de ei in anumite povesti, in caz ca acestea pot fi identificabile. Mai mult, ma indeamna asa sa vreau sa ma prefac in istoric literar, desi desigur ca nu am aptitudinile necesare, dar oricum ma indeamna sa visez si sa aspir !
    Eu nu stiam despre scriitorul A Apelfeld, insa atunci cand ai mentionat prima oara ca citesti o carte scrisa de acest autor (intr-un articol anterior), imediat am devenit curios si am cautat sa citesc despre el, plus dupa aceea chiar am asteptat cu nerabdare recenzia ta ! Si am citit recenzia cu mare interes. Si am si petrecut o vreme citind si despre Univ Ben Gurion din Negev, unde dl Apelfeld preda literatura !

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...