Pacientul netratat

Primăvara a pătruns în fiecare ungher, chiar dacă  astăzi a fost destul de rece față de cum mă obișnuisem. Nu-i nimic, mi-am luat geaca cea groasă, de iarnă și m-am simțit mai bine decât atunci când am umblat ceva mai lejer îmbrăcată. Aseară am mers în părculețul de pe Cazzavillan, unul din preferatele mele. Nu am stat foarte mult, pentru că am cam înghețat și nici nu-mi era prea bine. De săptămâna trecută, când mă chinuiau febra și frisoanele, nu m-am refăcut complet. Am scăpat ce-i drept de aceste stări febrile, dar am rămas cu o tuse și o stare generală proastă. Simțeam infecția coborâtă ceva mai  jos de gât, înspre plămâni,

Așa că astăzi, văzând că nu mă simt mai bine, dimpotrivă, parcă mă curtau din nou niște stări gripale, am dat fuga la medic, să nu mă prindă încă un week-end fără medicație adecvată. Dacă vrea să mă scoată careva la o bere (deși nu-i sezonul, dar sună mai prietenește), mă văd nevoită să refuz. O săptămână am de luat antibiotice pentru bronșita cu care m-am pricopsit. Și mai am de luat încă trei chestii, toate ieftine. Important e să-mi treacă o dată, să mă pot bucura de viață, de primăvară, de reușite, dar și de impedimente. 

Duminica trecută am sărit rubrica dedicată goblenului din motive medicale. Oricum nu lucrasem prea mult și nici în această săptămână nu am fost foarte harnică, însă duminică eu cred că voi avea ce diferență să vă arăt. De altfel, nu mi-am propus să lucrez foarte mult. E doar o îndeletnicire de relaxare, pe care o pot face pe apucate. 

Am de scris și o recenzie. A unei cărticele purtând semnătura lui Neagu Djuvara. Poate o fac totuși zilele astea. Să-mi amintesc să actualizez lista cu titlurile cărților citite. Nu vor avea toate recenzii, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci din lipsă de timp. Au fost și vreo două cărți polițiste despre care n-am scris. Dacă o să am chef, voi scrie și despre ele. 

Mi-e dor însă de niște plimbări, mi-e dor să mă bucur de natură, de toate frumusețile ei. Și pentru asta trebuie să am o anumită stare. Nu oricine se poate bucura de natură și nu în orice stare. Deși astea sunt printre puținele bucurii gratuite, constat că nu e simplu să le procuri. Nu așa cum pare. Nu e de ajuns să privești cu ochii. Sufletul trebuie să-ți fie fără povară, deschis, cald.