Parcă
nici n-ar fi fost, nu știu când și unde s-a dus, cert e că m-am trezit aproape
la sfârșitul ei, în această mohorâtă zi de sâmbătă, a nu mai știu câta zi în
aceleași tonuri sumbre- când primesc și eu porția mea de soare? Toată săptămâna
am trăit febril, agitat, printre problemele curente și altele de moment.
Calcule, fluturi în stomac, dar nu din ăia de-mi plăcea mie să-i am, iar acum aș
vrea să mă odihnesc cu un buchet de frezii pe noptieră, dacă tot am reușit să
am un dormitor eliberat de toate lucrurile în plus și noptierele goale. Nu știu
ce m-a apucat de mi-a venit chef să-mi pun ghivece cu flori pe pervaz. N-am
făcut asta până acum pentru că e și așa aglomerată casa, de numai ele mai
lipsesc pe aici. Poate de prea multă ploaie. Mi-e dor de soare, de iarbă și de
flori- de primăvară, de vară.
Până
una-alta, aștept freziile, dar nu cred că vor veni, pentru că nu mi-am
mărturisit dorințele ascunse și unui bărbat nu-i e așa ușor să ghicească. Ca un
cadou în această zi a femeilor, mi-am luat o oră de lectură în cafenea. Puțin,
dar mai bine decât deloc. Aș vrea să nu mai las să treacă viața fără să simt că
o trăiesc, așa cum s-a întâmplat cu această primă săptămână de martie...
Am
alergat, m-am strofocat, dar nu pentru sufletul meu și de aceea am rămas cu
senzația unor zile goale, pierdute prea repede. În timp ce scriu, o oală de
mâncare fierbe pe aragaz. Fetița se joacă, desenează, creează propria ei lume-
o lume în care timpul nu există ca reper. Nici grijile. Deși nu a vrut să-mi
spună vreo poezie sau cântecel, în ultimele zile a început să fie mai duioasă
și să mă pupe din senin, mulțumită activităților de la grădi dedicate Zilei
mamelor, așa cum spune ea.
Acesta
este chipul meu- așa mă vede ea, cu o coroniță de prințesă pe cap. Pentru ea,
lumea are alte coordonate și zilele sunt pline de culoare.
Superb! Nu te mai vaita,ai o viata plina si oameni frumosi imprejurul tau...si ti-ai mai luat si o ora libera pentru citit...evrica!!! Te pup si La multi ani de ziua noastra! Alma
RăspundețiȘtergereLa mulți ani, doamna Andreea!
RăspundețiȘtergereMulte primăveri fericite vă doresc!
Ce portret cu adevarat minunat si frumos colorat si cu ochii asa detaliati expresiv, chiar si buzele. Plus si cercurile si triunghiurile sunt ff precise. Pai cred ca artista e aproape pregatita de scoala la nivel de studii chiar superioare, si sunt chiar sanse bune sa devina premianta si la stiinte, nu numai la arte !
RăspundețiȘtergereAsa de mult mi-a placut portretul incat mi s-a intiparit in minte si ulterior chiar mi s-a parut ca am gasit niste asemanari dintre el si un tablou destul de celebru pictat de sf Caterina din Bologna prin 1440, cand sf Caterina avea aproape 30 de ani, si despre care am citit ieri seara de pe wikipedia, (ca ma uitam la ce si cine e sarbatorit pe 9 martie, ca sa scriu viitorul meu articol de blog), desi desigur subiectul tabloului ei era unul religios, si are tehnica de om adult, dar uite daca nu seamana, http://en.wikipedia.org/wiki/File:Catherinebolognaart.jpg
RăspundețiȘtergerefetita ta te vede frumoasa si te iubeste. asta este tot ce conteaza. o primavara minunata iti doresc si ceva mai putine griji!
RăspundețiȘtergere