Editura UNIVERS, 2012
Traducere- Laura Bădescu
Cartea aceasta nu este prea întinsă, dar are o anumită greutate, așa cum o sugerează și titlul, concentrând trăiri esențiale pornind de la o temă cu o profundă rezonață biblică și literară- fratricidul- temă ce nu poate fi tratată cu ușurință. Totuși, într-un număr redus de pagini, autorul reușește să redea atât cât trebuie din coordonatele poveștii, din zbuciumul sufletesc al personajului principal. Trebuie să recunosc că a fost o lectură imprevizibilă, deși știam din prezentarea cărții câte cvea despre subiect. De la început și până la sfârșit, mi-a fost cu neputință să intuiesc cursul întâmplărilor. De altfel, acțiunea nici nu este prea bogată, se petrec puține lucruri. Fiecare amănunt conturează însă calvarul interior al celui ce își ucide fratele după ce îl trădase.
Doi frați și o femeie. Un fel de triunghi, dar nu unul al iubirii, căci acest sentiment pare a ocoli sufletul impenetrabil al lui Judas. De la bun început, faptele sale sunt llipsite de justificări firești. Judas este un bărbat ciudat, mai degrabă posac, cu un suflet întunecat, încă de la o vârstă fragedă. Cautp el însuși să deslușească motivațiile actelor sale- ce a stat la baza lor? -invidia? gelozia? ura? Pentru că, la momentele respectvie, s-a lăsat pradă unor impulsuri venite din interior, nu a acționat după o logică, fie ea și una perfidă. Altfel spus, nu a avut gândirea unui criminal obișnuit. Greu, dacă nu imposibil de înțeles hățișul interior al acestui personaj.
Cartea aceasta este dominată de uscăciune- și fizică, și sufletească. Resorturi complicate mânuiesc această ființă chinuită- pendulând între dezgust și atracție, între ură și regret, Judas nu-și găsește liniștea și nici tăria de a viețui firesc. Dina- femeia de la care izbucnește conflictul interior și apoi și cel exterior, se poartă și ea cel puțin bizar, sauc el puțin așa o percepe Judas. Mai întâi victimă, apoi aruncată în imensa suferință a pierderii ființei iubite, găsește resursele unei transformări aparente surprinzătoare, provocându-l și răscolindu-l pe Judas. Ceea ce se petrece în sufletul ei rămâne un mister, nici suferința, nici perfidia nu apar decât prin prisma percepțiilor lui Judas- autorul nu se ocupă în mod deosebit de trăirile ei.
De remarcat că tot ce se petrece este neobișnuit în condițiile acestui triunghi al dorinței. La înceut, Judas o iubea în felul său pe Dina. Apoi, când fratele său Abel, și el îndrăgostit de aceeași femeie, o răpește și o aduce în casa lor, Judas nu-i suportă prezența, mirosul, vede imposibilă existența în aceeași casă cu ea. Ce-l determină, câteva ceasuri mai târziu, să o dorească animalic și să devină o brută și un trădător, este greu de înțeles. Iubirea mocnită? Gelozia? Totuși, pare imposibil de vorbit de iubire în cazul luiJudas, în contextul faptelor sal,. în cel al trăirilor pe care le are și care îl conturează ca fiind un individ crud și mult prea închisîn sine, care nu se iubește nici măcar pe sine.
Este o carte foarte interesantă, cel puțin prin prisma meditațiilor la care te împinge și, chiar dacă nu am fost încântată de stilul aspru, sărac, am perceput nuanțe ale cadrului aproape magic, specific arealului sud-american. Nu mă așteptam să descopăr sub un titlu și un nume de scriitor prea puțin cunoscute o carte cu un asemenea potențial. De citit!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Am să încerc s-o citesc, recenzia dumneavoatră m-a convins. Probabil că lucrarea poartă pecetea inconfundabilă lui Borges.
RăspundețiȘtergereMă bucur!
ȘtergerePână acum nu am reușit să citesc ceva scris de Borges, ci doar o carte în care este evocat și el- Istorii despre literatură și orbire, de Julian Fuks. Sper să ajung cât de curând și la scrierile lui Borges.
Și umbra are greutatea ei!
RăspundețiȘtergereSud-americanii ăștia au dat ceva nume pentru marea literatură a lumii...
Așa este. Pe mine, cel puțin, m-au impresionat aproape toți din ale căror opere am avut ocazia să citesc.
ȘtergereSi, eu citesc aceast roman si, fiindca mi-a placut chiar am publicat niste fragmente: http://axasport.wordpress.com/2014/03/13/greutatea-umbrei-2/
RăspundețiȘtergereUn weekend placut!
Mulțumesc la fel! O să arunc o privire pe fragmentele care și-au plăcut.
ȘtergereCu scriitori astia sud-americani nu prea am avut mari tangente, dar dupa ce am citit postarea ta, m-ai facut curios!
RăspundețiȘtergereSper să-ți placă. :)
Ștergere