Desi eu am mai cochetat cu lectura de-a lungul vietii, niciodata pasiunea nu a fost atat de intensa ca acum, cand constat chiar o dependenta, un fel de manie, nici nu stiu cum sa descriu mai precis. Sunt vreo doi ani de intensa aplecare asupra cartilor, timp in care am ridicat aceasta pasiune in cel mai inalt rang. Imi amintesc ca, in urma cu mai multi ani, ma simteam ciudat cand citeam in public in parc, de exemplu, pentru ca nu prea vedeam pe nimeni facand acelasi lucru, credeam ca e ceva cazut in desuetudine, intr-o vreme in care tehnologia parea sa acapareze fiecare colt al existentei noastre.
Are si tehnologia meritele ei, dar nu si pe acela de a ne unge sufletele. De aceea, eu raman fidela cartilor reale, pe hartie, care dau culoare vietii.
Mai apoi, dupa ce am reluat si dezvoltat aceasta pasiune, parca descopeream tot mai multe persoane citind. Chiar deunazi m-a impresionat in metrou un nene la vreo 50 de ani, imbracat cam demodat si saracut, ori cel putin asa parea, nu arata catusi de putin a intelectual, ba chiar mainile lui pateau mai degraba de muncitor si citea. O carte din colectia 101 carti de citit intr-o viata. Nu am reusit sa vad si titlul, oricat m-am chinuit eu. Tare as fi vrut sa vad ce carte il acaparase atat de mult. Am coborat la aceeasi statie de legatura intre magistrale si l-am revazut pe peronul unde asteptam celalalt metrou. Brusc mi-a venit in minte ideea ca poate o fi totusi profesor la vreo generala sau liceu mai fara fite, caci la salariile pe care le au profesorii, o imbracaminte ca a lui n-ar fi trebuit sa ma mire.
Dar acesta e un exemplu mai inedit, altfel vad zilnic oameni citind. Adica nu zilnic, ca nu merg zilnic cu metroul, dar ii simt citind pe cei pe care ii stiu in lumea virtuala si atunci merge sa spun si zilnic, ceeea ce inainte n-as fi putut afirma.
Dupa ce am reusit sa imi amenajez biblioteca, parca ma simt mai atrasa, mai dornica de a citi, o gramada de titluri asteapta sa le explorez interiorul. Si nu ma pot opri din adunat. Doar lipsa efectiva a banilor ma impiedica uneori. In ultimele zile am epuizat resursele. Totusi, incerc sa ma mentin pe linia de plutire, bineinteles ca nu e nimic grav daca o perioada nu-mi permit nici macar chilipiruri de 2,4 sau 5 lei. Rareori cumpar noile aparitii ale caror preturi depasesc mult posibilitatile mele. Oricum, interesul meu in momentul de fata este focalizat pe literatura clasica, romana sau universala, sau cea din secolul trecut care nu poate fi considerata clasica. Pana acum, daca ar fi sa aleg un singur scriitor despre care sa pot spune ca e pe primul loc in preferintele mele, Marin Preda ar fi acela, urmat indeaproape de altii, de aproape toti sau oricum obuna parte din cei carora le-am deschis macar o carte. In cazul lui Marin Preda, cred ca am cumparat cam tot ce a scris..@
Carti, carti, multe carti .Sunt atat de multe si timpul fuge si, cu cat trece timpul, altele se aduna, descopar titluri inedite, pe care nu mai speram sa lle gasesc si, cu toate ca spatiul de depozitare nu mai exista, dorinta e mai puternica.
Si acum, sa ma intorc la ele, de fapt la cea pe care o citesc acum. Pe care o voi termina curand. Si nu stiu ce sa aleg apoi. Desi as fi vrut Morometii, parca as vrea sa mai aman placerea.....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Eu doream sa iti aduc la cunostinta un site cu poze despre aceasta pasiunea, desi are un titlu destul de socant, http://bookshelfporn.com/
RăspundețiȘtergereNu te-am stârnit la cărţi?:))
ȘtergereÎți înțeleg perfect pasiunea. De fapt bibliofilia e mai mult decât o pasiune, e aproape ca o boală, dar o boală provocată de un virus, pentru că pare să se întindă online mai mult ca offline acaparând tot mai multe suflete tinere. Și e de bine.
RăspundețiȘtergereDeși eu „sufăr” de pe la 10 ani de ea și oricât de mult aș citi și oricât de multe cărți aș avea tot mai vreau să am și să citesc. Când văd străini citind îi simt parcă mai apropiați de mine decât toate neamurile la un loc; mai ales că eu am niște neamuri care se tem de cărți mai ceva ca dracu de tămâie :))
Lecturi cât mai multe și mai plăcute!
Mă gândeam că trebuie să poarte un nume boala aceasta. Şi eu am senzaţia aceea când văd străini citind. Mi se aşterne un zâmbet pe faţa, ca de înţelegere, de complicitate. :)
ȘtergereUite ca acum ca nu ma mai pot opri revin cu un site si mai si !
RăspundețiȘtergerehttp://www.miragebookmark.ch/most-interesting-bookstores.htm
Chiar e o boala?
RăspundețiȘtergereDin moment ce se resimte o dependenţă cel puţin la nivel psihic....se poate spune şi aşa. Dar e una extrem de plăcută, cum nu ştiu vreo alta.:)
ȘtergereDaca nu creeaza suferinta personala atunci NU e boala (prin definitie). La mine fetish-ul pt materiale tiparite pe hartie atinge uneori intermitent niveluri de suferinta, de ex sentimente de vinovatie daca cheltui prea multi bani aiurea pe materiale tiparite, suparare personala timp de cca 30 de minute cand am auzit ca de la 31 dec 2012 nu se va mai publica revista Newsweek pe hartie, etc...deci as putea sa zic ca e la limita maladiva.
RăspundețiȘtergerePlus, la mine e si de nivel mai global, ca nu include doar cartile ci si revistele, inclusiv si mai rau, chiar unele de critica literara. Si acum am chiar in dormitor chiar sub pat (ca a cazut de pe noptiera) un tenculet necitit de reviste New York Review of Books, si MAI RAU, cateva Times Litterary Supplement, (care asta stiu deja ca e prea greu de inteles pt mine si TOT am dat banii pe el) ! Zau, nici nu mai zic ca am dat banii pe un hardback (cu coperta tare mai scumpa) de Stephen King in loc sa astept putin si sa iau paperback (cu coperta moale mai ieftina).
RăspundețiȘtergereAm remarcat in plus ca eu tind sa o iau chiar razna cu acest fetish pt carti si reviste cand nu am posibilitati de a-mi satisface in mod optim celelate fetish-uri ale mele, mai ales ala cu pantofii si accesoriile de piele calitative de lux), sau in perioadele cand sunt mai stressat. Dar ce sa fac, evit si eu cat pot, incerc sa imi infranez tendintele la exces, de ex nu scriu pe blog despre carti decat deosebit de rar...desi uneori nu ma pot abtine si imi mai scapa asa cate un comentariu despre diversi autori sau carti pe blogurile altora.
Daca asta nu e chiar o addictie de nivel frizand patologicul, nu stiu ce altceva ar putea sa fie.
M-aş bucura dacă te-aş molipsi şi la citit, să devii la fel de împătimit. Deşi, trebuie să recunosc că şi în cazul meu există o oarecare diferenţiere între cumpărat şi citit, ca pasiuni, însă atunci când le cumpăr, mă şi văd citindu-le.Şi ştiu că trebuie să mă opresc. Cumpăr mai mult decât pot citi pe un anumit interval. Dacă ar fi să le aleg pe cele pe care vreau neapărat să le citesc şi tot aş avea vreun an ce citi lejer, fără să mai cumpăr nimic. Dar tentaţia e mare.:)
Ștergere