Volumul acesta de povestiri scrise în 1962 și purtând titlul ultimei dintre ele concentrează scântei ale atmosferei romanelor ce vor urma. Pe fundalul unui sat bântuit de arșiță, uneori numit Macondo, alteori fără a fi individualizat, au loc întâmplări ce pornesc de la o sămânță a realismului magic. Intensitatea acestui aspect diferă de la o povestire la alta. Unele sunt mai puternic ancorate în realism decât în sfera magicului. Dar peste toate plutește o pânză subtilă a superstițiilor din satele columbiene. Decorurile au și ele ceva specific- un magnetism al primitivității și al obiceiurilor locale. Sper exemplu, acest obicei al siestei, care dă satelor un aer fantomatic. Te simți înconjurat de arșiță, în mijlocul satelor adormite, pustii, casele joase par să se afunde în pământ. Apoi, animalele care se plimbă pe unde poftesc și migdalii aceia prăfuiți pe care încerc să mi-i imaginez și care exotizează și mai mult fundalul torid și sărăcăcios. Sunt detalii ce creează o atmosferă care va fi amplu dezvoltată în romanele lui Marquez.
N-aș recomanda acest volum cuiva care n-a citit până acum nimic altceva din proza marqueziană. Totuși eu, citind în prealabil o parte din romanele acestuia, am regăsit frânturi din ceea ce deja mă fascinase și am gustat din plin aromele acestor povestiri- arome pregnante, tulburătoare. Și observ că, pe măsură ce trece timpul, ele mi se conturează tot mai clar, mai precis, revelându-și profunzimile. Personajele capătă mai multă forță interioaă privite din spatele hotarului final.. Fiecare povestire ar fi putut constitui punctul de plecare al unei scrieri ceva mai ample, dar pe de altă parte, sunt perfecte așa cum sunt.
Mi-a placut recenzia ta! Si eu citesc cu mare placere Marquez. Mi-a placut cartea "12 Povestiri calatoare". Sa o citesti! Te astept si pe blogul meu - Adelinnasworld :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru recomandare! O voi citi cu siguranță și voi veni și în vizită pe blogul tău. Toate bune! :)
Ștergere