Cartea aceasta a reprezentat pentru mine o descoperire inedită- n-aveam habar de ea, dar când am văzut-o pe un suport rotativ cu cărți la preț redus, am știut că o să-mi placă. Face parte din categoria cărților bune apărute pe vremea când eu nu eram chiar o devoratoare a lor și pe care nu prea le mai pomenește nimeni, date fiind valurile copleșitoare de noutăți.Strada Îngustă nu e chiar un roman, ci mai degrabă o înlănțuire de momente, de chipuri și întâmplări, înfățișate molcom și minuțios. Detaliile sunt cele care fac deliciul acestei proze, fiind surprinse de ochi ușor ironici- dar o ironie deosebit de fină- și, totodată, oarecum îngăduitori. Accentele critice nu sunt evidente, chiar dacă o bună parte din cele povestite ar cere oareșce muștruluială.
Strada Îngustă din Torelles, așezare rurală situată în apropierea Barcelonei, este locul din care naratorul contemplă ceea ce se petrece în jurul său, lumea inedită în care pătrunde și în care nu caută neapărat să se integreze. Fiind o fire plămădită în mediul citadin, aplecată asupra studiului și a meseriei pe care o practică- aceea de medic veterinar-, acesta se mulțumește cu postura de observator- distant, cel puțin în aparență.
Iar spectacolul vieții pe care această așezare i-l oferă îl impresionează prin simplitate și firesc, prin moodul în care neobișnuitul se suprapune peste existențele de altfel banale ale locuitorilor din Torelles. Nu lipsesc situațiile comice, pline de substanță epică. De fapt, în proza lui Josep Pla, chiar și descriptivul pare viu, palpabil. Descrierile, presărate în cuprinsul narațiunii, alternează cu scene ceva mai alerte, mai bogate în întâmplări. Scriitura îmbracă uneori forme poetice, iar latura contemplativă se îmbină cu oralitatea savuroasă a unui din personajele cele mai prezente- bucătăreasa Francisqueta, care reprezintă, de fapt, sarea și piperul acestei creații literare.
Acum îmi dau seama că naratorul nu-și pomenește propriul nume ori poate că nu l-am reținut eu. N-am să caut, las să planeze îndoiala asupra acestui aspect. Cert e că Torelles, și mai cu seama Strada Îngustă, mi-a rămas în minte datorită atmosferei sale pitorești, liniștite, ca unul din locurile în care voi călători uneori, în imaginație, așa cum mi se întâmplă și cu altele descoperite pe parcursul aventurilor mele livrești.
Puteți citi și impresiile lui Dragoș, poate vă faceți o idee mai clară.
Andreea, nu doar cărțile mai vechi sunt trecute cu vederea de cititori. Sunt destule apariții noi care nu se bucură de atenția pe care ar merita-o. Uite, de exemplu, Medeea și copiii ei: oare câți o vor citi? Nu cred că va ajunge o celebritate ca Stoner sau Laur (nu pomenesc alte cărți care pentru mine nu înseamnă literatură de calitate). Oricum, mă bucur tare mult că ești interesată de cărțile mai puțin cunoscute și lăudate. Aici chiar ne întâlnim pe un teren comun. :)
RăspundețiȘtergereAșa, despre cartea lui Josep Pla... Am mai citit recenzia ta și în altă zi, pe mobil, dar nu am apucat să las un comentariu. Mi-a plăcut mult ce ai scris despre ea și am senzația că transmiți ceva din starea pe care ți-o lasă cartea (dar nu voi afla decât atunci când o voi citi). Cred că se află în biblioteca unui prieten cu gusturi foarte bune, o să mă uit cu atenție când ajung din nou în vizită. Dar m-ai convins, chiar vreau să o citesc și eu!
Mă bucur și îți mulțumesc pentru frumoasele tale cuvinte. Strada Îngustă se mai găsea în Carrefour la 10 lei acum câteva zile. Iar Medeea și copiii ei mi s-a părut superbă. O să scriu azi-mâine despre ea. :)
Ștergere