În pregătirea clasamentului lui 2015

Într-o seară mi-am amintit de topurile de sfârșit de an în domeniul livresc, topuri ce au căpătat popularitate în ultimii ani. Provocarea de pe Goodreads n-am șanse să o onorez. Din 50 de cărți estimate la început de an, doar 40 am citit până acum, însă nu-i nicio supărare. Lista de acolo e utilă pentru a vedea în câteva secunde care au fost cărțile citite în acest an și,  astfel, îmi va fi un pic mai ușor să le aleg pe cele mai cele. Deja, într-un status pe Facebook le-am sugerat pe cele două ce se bat pentru locul întâi. Dar la o privire mai atentă ar fi vreo cinci pe care le-aș pune în frunte sau prin preajmă.  Să fac un top 10 știu deja că n-am să pot. Să vedem dacă reușesc 15, deși fără nicio ezitare am numărat 18 pe care nu le-aș putea exclude. Iar să le așez într-o ordine va fi o misiune dificilă.

Iată cele două citate cărora vă invit să le ghiciți proveniența. Cele două cărți din care fac parte sunt cele care persistă în mintea mea de când le-am citit, asemeni unor ecouri interminabile.

"For you a thousand times over!"

„Când aveam treizeci de ani nu îmi închipuiam că așa o să fie, acum m-am obișnuit. Crezi că ai timp, da’ nu-i așa. Ai pe dracu’! Nici nu știi când ajungi ca moșii ăia de care râzi când ești tânăr. Te uiți într-o zi în oglindă și nu-ți vine să crezi. Doar ochii mai sunt ai tăi, restul s-a pierdut.”

Radu Găvan, "Neverland "

„Nu sunt o victimă, norul cel mai întunecat din viață mi l-am adus singur deasupra capului. Stau în ploaie și nu am unde să mă duc. Sunt un câine care a mușcat mâna sorții. Un suflet delicat se strânge lângă mine, rebegit sub același nor. Singurul stăvilar în calea unui pas spre o eternitate în iad.” (pag.18)

Vă invit să descoperiți "Neverland", una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în acest an. Cronica mea, pe Bookhub 

De sfârșit de noiembrie

M-am scuturat de frunze și am rămas asemeni parcului în care, după atâtea zile înfiorătoare, am reușit să ajung azi, când vremea s-a îmblânzit oleacă. Mă uit la cerul pictat în cenușiu,  alb și azuriu, brăzdat de brațele ciuntite ale copacilor sub care, în miez de vară,  ploaia nu mă atingea. Cât de trist și pustiu este totul. S-a dus acest noiembrie învolburat, care a fost doar preludiul unei îndelungate agonii. Lumina e rece și înțeapă. Pun în cuvinte o mică parte din mine, restul rămâne sub granit.

"Prostituata", de Alma Jane Sîrbu

Dintre cărțile pe care le citesc în paralel,  am reușit să o termin pe aceasta. La un moment dat, povestea a început să mă captiveze atât de mult, încât paginile curgeau una după cealaltă, intensificându-mi curiozitatea. Am citit și primul roman al autoarei, "Katrina, păcat din iubire", care te poartă într-o epocă mai îndepărtată și oferă o poveste de dragoste ideală.  De data aceasta, acțiunea este ceva mai recentă, plasată fiind în anii comunismului, iar dragostea nu mai reprezintă firul central al romanului, ci doar o parte a destinului personajelor, mai cu seamă a celui principal - Alina, o femeie cu o viață tumultoasă,  trecută prin experiențe din cele mai diverse.

Povestea curge pe două planuri,  unul al prezentului, reprezentat de anul 1989, și un altul al trecutului, evocat de temerile Alinei,  bântuită de fantomele uitate ale destinului ei. Copilăria marcată de lipsuri, adolescența purtând stigmatul exploatării sexuale de către propria ei familie, prima iubire cu emoțiile și dezamăgirile ei revin ca un coșmar în viața actuală împlinită a femeii.  "Prostituata" este o poveste de viață,  cu întâmplări triste sau incredibile, cu bucurii și speranțe,  presărate pe alocuri cu un umor amar, o poveste care vrea să sublinieze faptul că trecutul face parte din noi, ne definește ca oameni și nu ne putem desprinde de el, chiar dacă ne schimbăm și renegăm părțile neplăcute.  Pentru Alina, după 10 ani de liniște alături de un respectabil bărbat francez, perspectiva ieșirii la lumină a acestui trecut devine îngrozitoare,  căci contrastul dintre cele două părți ale vieții ei este uriaș.  

Cartea este plină de întâmplări palpitante,  relatate într-un stil fluid și accesibil, iar limbajul este colorat uneori, în deplină concordanță cu subiectul. Viața unei prostituate nu poate fi descrisă într-un limbaj delicat, însă scenele nu sunt dure, frivolitatea nu atinge cote maxime, iar scenele cu tentă sexuală nu sunt descrise în amănunt. Se spune atât cât trebuie pentru a da culoare și chiar umor poveștii care,  în esență,  nu este una fericită. Sărăcia,  lipsurile și constrângerile din perioada comunistă sunt pentru Alina cadrul în care își trăiește prima parte a vieții, într-un mediu mizer, într-o familie destrămată. Alina își rememorează trecutul cu luciditate, nu cu nostalgie, dezvăluind o poveste de viață ce atinge senzaționalul.  Deși întâmplările se petrec în anii comunismului,  nu am regăsit atmosfera tipică, cu cozi la alimentară și alte aspecte ce au devenit clișee. O parte din acțiune se petrece în Franța și este învăluită în aerul boem al Parisului, însă accentul cade mai degrabă pe întâmplări decât pe cadrul în care acestea se desfășoară.  

                  "Pentru o perioadă crezuse că a scăpat de lumea de nimic din care se trăgea, dar destinul o aducea acum înapoi de unde plecase... cercul se închidea astfel. Cine zicea că "istoria se repetă"? "

De Black Friday, echipa Bookhub vă recomandă

Mai aveți timp să faceți noi achiziții de carte,  dacă nu ați făcut-o până acum, iar Gaudeamus este prea departe sau vă e imposibil să ajungeți acolo. Interesant cum se suprapun aceste două festine livrești.
Iată câteva recomandări pe care membrii echipei Bookhub vi le fac cu acest prilej. O găsiți acolo și pe a mea. Citiți articolul

În plus, v-aș recomanda și Neverland, scrisă de Radu Găvan,  autorul romanului Exorcizat. La mine e în curs de citire,  iar lansarea are loc mâine,  la ora 18, sub egida Herg Benet. De fapt, vă recomand ambele romane, merită citite.

Prinsă în "Lecturi paralele"

"După ani de zile în care am citit necontenit, carte după carte, alegând instinctiv următoarea lectură, iată-mă în fața unui blocaj. Citesc și acum, zilnic, poate ceva mai puțin decât în vremurile în care timpul era mai îngăduitor cu mine, însă nu mă pot lipi de o carte anume. Așa se face că lângă patul meu se odihnesc trei cărți începute, pe alte două le port în geantă, iar o alta stă deschisă în Kindle. Am citit câte puțin din fiecare, nu simt nevoia de a le abandona şi pur și simplu mă plimb între ele, nehotărâtă să merg cu vreuna până la capăt fără a trage cu ochiul la celelalte. "

Continuarea acestei confesiuni, pe Bookhub .

Gabriel Garcia Marquez - Douăsprezece povestiri călătoare

Unii oameni au puterea de a deveni nemuritori, îndeosebi artiștii. Literatura este una din forțele capabile de a conferi nemurirea. Prin scris, vocile mari continuă să se facă auzite, după ani și ani. Prologul acestor povestiri călătoare mi l-a adus în fața ochilor pe același Marquez care își povestea viața în minunatul său volum de memorii, care m-a încântat cu a sa „Vijelie” sau cu „Cronica unei morți anunțate”, la fel de viu, de savuros, înșirându-şi frazele cu bagheta magică. Douăsprezece povestiri au căpătat consistență într-un amplu si elaborat proces de creație, la sfârșitul căruia a luat naștere acest volum. 

Puteți citi cronica în întregime pe Bookhub . 

În altă ordine de idei, despre Marquez aș putea scrie mereu, pagini nesfârșite. Îmi explic acum volumul impresionant ca mărime pe care Gerald Martin l-a scris, dedicat vieții marelui scriitor columbian. Încă mai am destule cărți necitite, pe unele cu siguranță le voi reciti, căci Marquez îmi dă senzații speciale cu scriitura sa, cu atmosfera pe care o creează și,  cel mai important, îl percep sub forma unei voci care povestește și o face răspândind cuvinte vrăjite.