Amalgam de gânduri

Fiecare obiectiv bifat îmi aduce o anumită satisfacție, mai ales când mă gândesc la stresul anterior,  la tot zbuciumul care l-a precedat. Paşi mărunți pe portativul vieții, din care mâine nu va rămâne decât o vagă mireasmă ce se va risipi asemeni prafului în mii de zări. Suntem fire de praf şi noi, cei care ne credem atât de importanți când ne privim şi ne gândim la noi înşine. Din noi nici măcar praful nu rămâne, dar, cât timp lăsăm inimile să ni se zbată pe acest pământ,  un întreg univers sufletesc se desfăşoară împrejurul nostru. Iar noi, captivi în el, ridicăm la rang înalt frământări  ce se vor pierde în neant în clipa ce vine şi trece mai repede ca vântul.

Seară bună în această zi în plus pe care ne-o oferă matematica.

La o cafea pe blog

După două zile calde,  vântul rece de astăzi și de ieri m-a bulversat. Omul se obișnuiește repede cu binele,  ştiam asta, iar eu nu fac excepție. Vineri seară am fost oarecum târâtă la mall şi acolo era şi o librărie  (de fapt mai multe) în care am găsit o carte despre care ştiam ceva dar nu se afla pe firmament. Mi-am amintit că mi-a fost recomandată la un moment dat. Sau poate doar autorul ei, amintirile legate de acest aspect îmi sunt tulburi. Ştiu cam care ar putea fi persoanele ce au amintit cândva de romanul respectiv, dar din moment ce nu mi-e clar, nu dau nume. Cert e că am luat cartea şi imediat ce am găsit timp, am început să o citesc. Şi este minunată. Savuroasă. Păcat că nu am prea mult timp pe care să i-l pot dedica,  momentan sunt foarte ocupată, dar acele câteva pagini cu care mă delectez zilnic sunt o binecuvântare.

Aștept ca de obicei să vină vara, cu zilele și serile sale de vis. Parcă aș trăi într-o eternă așteptare a ei căci,  în miezul ei fiind, eu o aștept deja pe cea ce va să vină,  conștientizând efemeritatea celei pe care o trăiesc în acele momente. Dar până să vină vara,  mai e. Multă apă mai e de curs pe Bistrița, pe Dâmbovița,  pe unde-o mai fi. Am recurs la ceva schimbări de look, chestii pe care nu puneam deloc accent, dar care acum mă fac să mă simt altfel, mult mai bine. Nu exagerez la capitolul cosmeticale, dar e o schimbare pentru mine. Caut echilibrul în toate planurile vieții și echilibrul înseamnă liniște, mulțumire.

Mi-e dor să scriu pe blog, n-am avut timp nici de fugare însemnări în caietele mele ce se flenduresc cu repeziciune purtate zi de zi în traista cu povești în care până de curând păstrasem chiar și scoici de la mare. Voi căuta să scriu din când în când,  mai ales că am reluat șirul lecturilor. Am scris pe Bookhub.ro un text despre o carte de parenting pe care mi-a împrumutat-o mama prietenului cel mai bun al celei mici (în paranteză fie spus, cel cu care ea vrea deja să se căsătorească). Dacă sunteți interesați,  puteți citi impresiile mele despre cartea "7 pentru o viață", de Gabriela Ciucurovschi,  aici.

În pregătire - o recenzie a romanului "Soloviov și Larionov ", de Evgheni Vodolazkin, text pe care trag speranță să îl finalizez în curând.  Semnalez și aici, cu siguranță.

Câteva rânduri

Bine v-am regăsit în noul an. A trecut mult timp de când nu am mai scris măcar un rând pe blog. Nu am simțit nevoia, nu am avut starea necesară. De fapt a fost printre ultimele lucruri la care m-aş fi putut gândi.  Nici colaborările nu le-am onorat în ultima lună, planul personal al vieții a atras toate resursele şi energia de care am dispus. 2016 a început pentru mine zbuciumat, urât. Va fi un an dificil, cu siguranță mult mai greu ca 2015.

Nu voi renunța la blog însă nu ştiu în ce măsură mă voi ocupa de el. De cărți nu m-am putut apropia în ultimele săptămâni, așadar nici recenzii nu am din ce scrie momentan şi nu pot şti acum când şi dacă voi reuşi să mă întorc la această pasiune care a ocupat atâta vreme un loc foarte important în viața mea.

Mă aflu într-un punct dificil al vieții şi nu mă pot ancora în lucruri care în alte condiții mi-ar fi oferit satisfacție şi stabilitate. Scrisul nu îmi oferă ceea ce îmi oferea altădată, dimpotrivă,  pare o corvoadă. Ori poate spațiul acesta virtual nu îmi este potrivit în acest moment.

În pregătirea clasamentului lui 2015

Într-o seară mi-am amintit de topurile de sfârșit de an în domeniul livresc, topuri ce au căpătat popularitate în ultimii ani. Provocarea de pe Goodreads n-am șanse să o onorez. Din 50 de cărți estimate la început de an, doar 40 am citit până acum, însă nu-i nicio supărare. Lista de acolo e utilă pentru a vedea în câteva secunde care au fost cărțile citite în acest an și,  astfel, îmi va fi un pic mai ușor să le aleg pe cele mai cele. Deja, într-un status pe Facebook le-am sugerat pe cele două ce se bat pentru locul întâi. Dar la o privire mai atentă ar fi vreo cinci pe care le-aș pune în frunte sau prin preajmă.  Să fac un top 10 știu deja că n-am să pot. Să vedem dacă reușesc 15, deși fără nicio ezitare am numărat 18 pe care nu le-aș putea exclude. Iar să le așez într-o ordine va fi o misiune dificilă.

Iată cele două citate cărora vă invit să le ghiciți proveniența. Cele două cărți din care fac parte sunt cele care persistă în mintea mea de când le-am citit, asemeni unor ecouri interminabile.

"For you a thousand times over!"

„Când aveam treizeci de ani nu îmi închipuiam că așa o să fie, acum m-am obișnuit. Crezi că ai timp, da’ nu-i așa. Ai pe dracu’! Nici nu știi când ajungi ca moșii ăia de care râzi când ești tânăr. Te uiți într-o zi în oglindă și nu-ți vine să crezi. Doar ochii mai sunt ai tăi, restul s-a pierdut.”

Radu Găvan, "Neverland "

„Nu sunt o victimă, norul cel mai întunecat din viață mi l-am adus singur deasupra capului. Stau în ploaie și nu am unde să mă duc. Sunt un câine care a mușcat mâna sorții. Un suflet delicat se strânge lângă mine, rebegit sub același nor. Singurul stăvilar în calea unui pas spre o eternitate în iad.” (pag.18)

Vă invit să descoperiți "Neverland", una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în acest an. Cronica mea, pe Bookhub 

De sfârșit de noiembrie

M-am scuturat de frunze și am rămas asemeni parcului în care, după atâtea zile înfiorătoare, am reușit să ajung azi, când vremea s-a îmblânzit oleacă. Mă uit la cerul pictat în cenușiu,  alb și azuriu, brăzdat de brațele ciuntite ale copacilor sub care, în miez de vară,  ploaia nu mă atingea. Cât de trist și pustiu este totul. S-a dus acest noiembrie învolburat, care a fost doar preludiul unei îndelungate agonii. Lumina e rece și înțeapă. Pun în cuvinte o mică parte din mine, restul rămâne sub granit.

"Prostituata", de Alma Jane Sîrbu

Dintre cărțile pe care le citesc în paralel,  am reușit să o termin pe aceasta. La un moment dat, povestea a început să mă captiveze atât de mult, încât paginile curgeau una după cealaltă, intensificându-mi curiozitatea. Am citit și primul roman al autoarei, "Katrina, păcat din iubire", care te poartă într-o epocă mai îndepărtată și oferă o poveste de dragoste ideală.  De data aceasta, acțiunea este ceva mai recentă, plasată fiind în anii comunismului, iar dragostea nu mai reprezintă firul central al romanului, ci doar o parte a destinului personajelor, mai cu seamă a celui principal - Alina, o femeie cu o viață tumultoasă,  trecută prin experiențe din cele mai diverse.

Povestea curge pe două planuri,  unul al prezentului, reprezentat de anul 1989, și un altul al trecutului, evocat de temerile Alinei,  bântuită de fantomele uitate ale destinului ei. Copilăria marcată de lipsuri, adolescența purtând stigmatul exploatării sexuale de către propria ei familie, prima iubire cu emoțiile și dezamăgirile ei revin ca un coșmar în viața actuală împlinită a femeii.  "Prostituata" este o poveste de viață,  cu întâmplări triste sau incredibile, cu bucurii și speranțe,  presărate pe alocuri cu un umor amar, o poveste care vrea să sublinieze faptul că trecutul face parte din noi, ne definește ca oameni și nu ne putem desprinde de el, chiar dacă ne schimbăm și renegăm părțile neplăcute.  Pentru Alina, după 10 ani de liniște alături de un respectabil bărbat francez, perspectiva ieșirii la lumină a acestui trecut devine îngrozitoare,  căci contrastul dintre cele două părți ale vieții ei este uriaș.  

Cartea este plină de întâmplări palpitante,  relatate într-un stil fluid și accesibil, iar limbajul este colorat uneori, în deplină concordanță cu subiectul. Viața unei prostituate nu poate fi descrisă într-un limbaj delicat, însă scenele nu sunt dure, frivolitatea nu atinge cote maxime, iar scenele cu tentă sexuală nu sunt descrise în amănunt. Se spune atât cât trebuie pentru a da culoare și chiar umor poveștii care,  în esență,  nu este una fericită. Sărăcia,  lipsurile și constrângerile din perioada comunistă sunt pentru Alina cadrul în care își trăiește prima parte a vieții, într-un mediu mizer, într-o familie destrămată. Alina își rememorează trecutul cu luciditate, nu cu nostalgie, dezvăluind o poveste de viață ce atinge senzaționalul.  Deși întâmplările se petrec în anii comunismului,  nu am regăsit atmosfera tipică, cu cozi la alimentară și alte aspecte ce au devenit clișee. O parte din acțiune se petrece în Franța și este învăluită în aerul boem al Parisului, însă accentul cade mai degrabă pe întâmplări decât pe cadrul în care acestea se desfășoară.  

                  "Pentru o perioadă crezuse că a scăpat de lumea de nimic din care se trăgea, dar destinul o aducea acum înapoi de unde plecase... cercul se închidea astfel. Cine zicea că "istoria se repetă"? "