miercuri, 30 noiembrie 2011

Din nou despre lumea viselor


Visele vor reprezenta mereu un subiect interesant pentru mine. Daca revin asupra lui, este pentru ca n-am epuizat necunoscutele si pentru ca mi-ar place sa-mi gasesc propriile explicatii. Si, mai ales, pentru ca ma intalnesc cu ele de fiecare data cand ma ia somnul. Intotdeauna am avut un somn plin de vise. Chiar si atunci cand doar atipesc, cand se instaleaza toropeala, simt cum sunt transportata intr-un anumit cadru. De multe ori, atunci fie mi se pare ca ma ataca un caine, fie ca am o senzatie de cadere, si tresar, desteptandu-ma pentru putin timp. Imi dau seama ca am reactionat cu adevarat asa cum s-a intamplat in inceputul acelui vis. Asta pentru ca prin reactia mea brusca, de aparare, se intampla sa deranjez copilul ce dormiteaza langa mine si inteleg ca am avut manifestari reale, nu doar in planul visului.

Cand ma transpun foarte mult in spiritul unei carti, mi se intampla sa visez ceva din interiorul ei, fie prin atmosfera si persoanje, fie doar visand ca citesc acea carte. Altfel spus, cartile au ajuns sa patrunda si in lumea viselor mele. Si imi dau seama ca e o reactie a subconstientului, desi prea multa psihologie n-am mancat eu, nici pe paine, nici pe langa. Sa zicem ca ma rezum la notiuni de cultura generala. Visez uneori chestii de care ma tem sau altele ce reprezinta alternative la ceea ce sa intamplat deja, in sensul ca in loc sa decurga lucrurile pe fagasul din realitate, de la un anumit punct pornesc pe un alt fagas posibil, dar nerealizat in plan real. Imi amintesc ca intr-o vreme de dezamagiri, visele mele reprezentau o oaza de liniste, parca as fi trait in vis asa cum imi doream sa se petreaca in realitate. Sa inteleg din asta ca subconstientul meu contribuia la starea mea de bine, luptand impotriva nelinistilor mele. Dupa cum am mai spus mai demult, nu caut explicatii, nu cred ca visele mele sunt premonitorii, desi am auzit de cazuri in care visele au avut acest rol. Dar eu una, pana nu testez pe pielea mea, sunt sceptica, desi sunt amatoare de intamplari stranii. Mai mult insa pentru a demonta cumva caracterul straniu. Bine, adesea uit ca ma uit la un simplu film si ma sperii de-adevaratelea, dar asta e alta poveste. Ceva din mine se teme de posibila realitate a fenomenelor stranii, dar o alta parte le respinge.


In privinta viselor, mai am multe de explorat. De exemplu, tot legat de carti, mi se intampla ca, inainte sa adorm, cand stau eu cu ale mele ganduri incercand sa prind trenul somnului, sa imi inchipui ca citesc si e ca si cum as avea cartea in fata si as vedea ceea ce citesc, dar parca citesc cu un glas scazut pe care il aud doar eu si citesc astfel lucruri pe care nu le-am citit inca, dar din pacate nu mi le reamintesc ca sa verific daca intr-adevar asa e continuarea in carte.

4 comentarii:

  1. Iti impartasesc curiozitatea pentru vise. Si eu visez foarte mult, obositor de mult chiar... Daca inseamna ceva sau nu, n-as putea nici eu sa spun dar tare mult mi-ar placea sa stiu.
    PS: La multi ani de ziua numelui! Sa fii fericita si iubita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Este destul de comun pt. multi sa aiba senzatie de "cadere" atunci cand sunt pe cale de a adormi, din cauza de relaxare si tresarire brusca spasmodica involuntara de muschi, se poate reduce incidenta daca este cumva suparatoare, cf. wikipedia, prin evitarea cafeinei inainte de culcare, evitarea stress-ului, evitarea deprivarii de somn excesive, (desigur astea 2 din urma fiind realist mai dificil de obtinut in cazul tuturor parintilor cu copii mici)

    http://en.wikipedia.org/wiki/Hypnic_jerk

    La fel, exista si posibile si f comune fenomene halucinatorii cand oricine este pe cale de a adormi, sau de a se trezi din somn, asa numitele halucinatii hipnagogice, (cand adormim), ca aia cu cainele, sau hipnopompice, (cand ne trezim). Astea nu depind in mod special de nivelul de stress, sau cafeina, dupa cate stiu.

    Mai mult despre asta, si despre alte fenomene comune cand suntem intre starea de veghe si starea de somn, ca de ex. paralizia somnului, cand ne simtim ca nu putem sa ne miscam desi suntem pe 1/2 treji, tot pe wikipedia:

    http://en.wikipedia.org/wiki/Hypnagogic_hallucinations

    RăspundețiȘtergere
  3. Re. interpretarea viselor: este o poezie f frumoasa, unii spun chiar ca se inspira la modul creativ din vise, altii spun ca nu tin minte niciodata mai nimic, altii viseaza color, si altii alb-negru, altii au vise "lucide", cand chiar in timpul visului si somnului li se pare sau chiar sunt constienti ca viseaza.

    Despre visele orbilor:

    http://www2.ucsc.edu/dreams/Library/hurovitz_1999a.html

    De fapt si de drept, nu se stie si nici nu se prea crede ca visele chiar "inseamna" ceva, desi, desigur, ca se vor regasi in ele preocupari si anxietati diverse ale oamenilor care le viseaza, si am citit ca chiar si cei care se ocupa profesional cu discutatul viselor in diverse feluri de psihoterapii spun ca este poate uneori mai concret si pertinent important de discutat starea emotionala din timpul visului, si dupa trezire fata de cele visate, nu atat interpretarea simbolurilor respective care apar in visul respectiv, care, de altfel sunt simboluri culturale comune care se pot regasi oricum in mod obisnuit si frecvent si in arta culturii respective, si sunt destul de usor astfel "interpretabile".

    F. multe din activitatile pe care le facem chiar inainte de a adormi vor fi oarecum legate atat de calitatea somnului, cat si de visele visate in noaptea respectiva. De aia daca te culci imediat dupa o masa ff bogata plus alcool poti avea mai usor vise neplacute si chiar cosmare !

    Calitatea si arhitectura somnului pot fi de asemenea f usor influentate, (de obicei cam in rau !), de diverse medicamente destul de comun prescrise in zilele nostre, si nu numai din cele direct psihotrope, cum ar fi antidepresivele, dar si unele antihipertensive, sau de alte substante, cum ar fi cafeina, alcoolul, etc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pt. parintii de copii mici, mai ales intre 2 si 6 ani, sa nu se sperie daca se intampla vreodata un episod sau 2 de teroare nocturna la copiii lor, (care sunt altceva decat cosmarele): copilul pare ca se scoala brusc speriat, in mijlocul noptii, ingrozit, plange sau tipa, dar, desi poate ca are ochii larg deschisi, sau chiar se da jos din patut, pt. un anumit timp pare ca e confuz, nu recunoaste unde e, si ca e lanaga mama sau tata, si pare momentan neconsolabil, netrezibil chiar la realitatea inconjuratoare, desi dupa un timp, vreo 10 minute, uneori un pic mai mult, ii trece:

    http://en.wikipedia.org/wiki/Night_terror

    http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000809.htm

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...