sâmbătă, 12 noiembrie 2011

La o ceasca de ceai... nu prea fierbinte


Pe vremuri, adica acu’ vreo 3-4 ani, frecventam un bar unde serveam ceai verde cu lamaie de la Lipton, indulcit cu miere… un deliciu. Am incercat acasa acelasi sortiment luat din hypermarket, dar n-am mai regasit exact acelasi gust. Acum, dupa mai mult timp, mi-am luat din nou acel ceai, poate-poate mi se va parea la fel de bun. Singurele combinatii in care mi-a placut pana acum ceaiul verde au fost aceasta cu lamaie, dar numai asa cum se servea la acel bar si cea cu rozmarin de la Fares. E una din variantele scumpe de ceai de la aceasta firma, dat fiind ca cele obisnuite sunt undeva pe la 2-3 lei cutia. Asta de ceai verde cu rozmarin depaseste 7 lei, deci mai scumpa ca Lipton. Si trebuie sa spun ca asta cu rozmarin a fost cel mai baut ceai in timpul celor 6 luni de regim din 2006.

Ca sa-mi inving dependenta de cola si, astfel, sa pot tine un regim cum trebuie, voi apela la ceaiuri bune, chiar daca sunt mai scumpe si chiar daca nu sunt expres pentru slabit. Inclin sa cred ca e varianta mai sanatoasa, cele de slabit ma ajuta sa pierd si minerale, cele obisnuite satisfac cantitatea zilnica de lichid necesara cat si pofta de ceva bun de baut. Ca parca e aiurea sa bei doar apa chioara, fie ea plata. Sper ca e de la sine inteles ca mierea pica din ecuatie. Dar nu vreau ca slabitul sa fie singurul scop al bautului de ceai. Vreau sa fie si o placere, caci mai ales acum, pe timp de iarna (sper sa nu  ma trageti de urechi si sa nu credeti ca am confundat anotimpurile), ce poate fi mai placut decat un ceai cald, aromat, delicios? Sa nu-mi spuneti ca o cana de vin fiert cu scortisoara, caci in cazul meu n-ati nimerit-o. Sau oricum, depinde devin.

Ia sa vedem: printre voi sunt amatori de ceaiuri? Nu din astea in scop curativ, ci ceaiuri de care se beau in ceainarii, cafenele si alte localuri asemanatoare (nu-mi cereti sa enumar toate denumirile, ca nu-s la curent). A, sa ma corectez! Barul de care va ziceam la inceputul articolului era de fapt pub (aceeasi Marie cu alta palarie, dar nu-i asa ca suna mai bine?). Ca tare-i fain sa ne englezim peste tot. Da’ injuraturile, trebuie s-o recunoastem, nu suna mai bine decat in romana, tot ale noastre-s mai strong.

2 comentarii:

  1. Nu prea beau ceai decat in lipsa de cafea, si atunci prefer ceaiul de lamaie sau macese. Dar m-am obisnuit sa beau apa, multa apa 'chioara', si e chiar buna. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie nu-mi place ceaiul in mod deosebit, dar nici nu am nimic impotriva lui. Pur si simplu, uit ca exista si el pe lume, asa ca nu-mi cumpar prea des, iar de facut nu ajung sa-mi fac mai niciodata. Drept care am acum o colectie de diverse pliculete de ceai in dulap. Ultimul pe care l-am baut in vara chiar mi-a placut, si e din Rooibos, o planta de ceai din Africa de Sud, si mi l-am cumparat pt. ca:

    1. avea pe cutie un elefant simpatic,

    2. ceaiul facut din el se cheama "bush tea", si este baut adesea de catre un personaj literar mai recent simpatic mie, Mma Ramotswe, din Gaborone, Botswana, (tara pt. care eu am afinitate deoarece are ziua nationala in aceeasi zi cu ziua mea de nastere)

    3. plus ca zicea pe cutie ca a fost importat respectand principiile de Fair Trade.

    Deci mi-am zis ca daca-l cumpar, sustin cumva toata Africa, deoarece din cand in cand ma gandesc si la ea, oarecum vinovat.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Rooibos

    http://www.youtube.com/watch?v=mRB_dxcZ6JE

    http://en.wikipedia.org/wiki/Fair_trade

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...