luni, 14 noiembrie 2011

Indignata, revoltata… ca am de ce


Si de-asta mi-e rusine cu locuitorii tarii in care m-am nascut. Stiu ca nu e mare lucru in conditiile in care la noi se fura chestii mult mai importante si oricum stau cu frica-n san mereu cu gandul ba la masina, ba la casa. Cand plec din oras, sunt stresata pentru ce se poate intampla acasa. Poate ca sunt eu cu drobul de sare, dar in Romania, pe care mai ca-mi vine s-o scriu cu doi de R ca Arhi, astfel de temeri sunt mai mult decat intemeiate, fac parte din rutina zilnica a gandurilor noastre. 

Aseara, al meu a venit acasa pe la 6. Totul era ok. La 7 am plecat la cumparaturi. Cand ne-am  urcat in masina, surpriza! Lipseau oglinzile. Mi s-a pus un gol in stomac de numa-numa si m-a cuprins o ura si un dezgust si, de ce nu, o dorinta de razbunare. Tare buna ar fi legea talionului la noi, dar pusa in aplicare de cel direct afectat de delict. Pai pe primitivi nu poti sa-i tratezi decat cu masuri primitive. Deci nu mi s-ar parea o chestie desucheata, nu!

Si-acum alergatura- aseara politie, marti iar la politie, ca pana atunci nu e gata dovada, apoi service, asteapta sa vireze aia de la CASCO banii, pentru ce? pentru ca un cretin n-a avut bani de bere si seminte? Caci nu cred sa coste foarte mult pe piata neagra doua bucati de oglinda, ca nu le-au luat cu totul, din fericire. Si ma gandeam asa- ca mersul asta la politie e numai si numai pentru acea dovada pe care o cere firma de asigurari, nicidecum pentru descoperirea faptasului.

Poate o sa considerati ca fac prea mare caz pentru nimic. In fond, nu e mare lucru, nu? Paguba nu o constituie atat oglinzile in sine cat toate operatiunile necesare pentru a intra in posesia altora. Dar, daca nu reactionam la astfel de fapte, inseamna ca, involuntar, le toleram sau, mai rau, ni se par ceva normal. Si nu e normal. Da, stiu ca la noi asta e un mizilic. Dar numai pentru ca noi, constiinta aia publica, il consideram asa. Poate daca toata lumea ar lua atitudine atat impotriva faptelor mari, cat si impotriva faptelor astea mici, s-ar schimba ceva. Poate, nu stiu sigur, ca n-am veleitati de clarvazatoare.

In orice caz, la noi furtul prea e considerat un lucru banal, firesc. Si ne mai plangem apoi ca suntem numiti hoti de straini. Pai daca la noi hotii, tiganii fac legea, cum sa fie altfel? Ne e frica sa reactionam impotriva lor, si de-aia am ajuns sa ne temem mereu ca ni s-ar putea intampla ceva.

4 comentarii:

  1. Sa fii convinsa ca doar pentru dovada necesara la CASCO iti trebuie drumul la militie. Asa am patit si cand mi-a furat roata de rezerva de la Solenza care e montata romaneste sub portbagaz, pe o rama cu patru surubele. Evident ca de atunci o tin in portbagaj. Dar mai stiu ca si militienii de la furturi sunt pe felie cu hotii, pe care ii stiu de asemenea foarte bine, pe domenii de activitate. Tara de c...t, are dreptate Arhi cand o scrie cu doi de i.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Loopoo: Imi imaginez ca domnii din politie stiu perfect cine opereaza in zona. La intrebarea "banuiti pe cineva" ei ar trebui sa completeze in declaratie, ca sigur isi cunosc clientii, dar... cum sa deconspire? Doar e Rromania, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici eu n-am suportat hotii. Nu cred ca as avea mila de ei.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...