joi, 5 ianuarie 2012

Ziua Culturii Nationale


Eu nu stiam, dar am aflat de curand ca avem si noi o Zi a Culturii Nationale. E drept ca e de data recenta sarbatoarea si coincide cu ziua in care s-a nascut Mihai Eminescu. Adica 15 ianuarie, pentru cei care nu stiu. Si am citit pe teletext ca mass-media are obligatia de a promova evenimentul si de a dedica programe acestui eveniment. Eu cred insa ca nu ar fi nevoie sa faca efortul unor emisiuni culturale, ci as fi multumita daca macar in acea zi s-ar renunta la difuzarea pseudo-vedetelor care nu fac de fapt nimic remarcabil, doar isi fataie fundul, sanii sau prostia sau toate la un loc. O zi fara cea mai mica stire sau reportaj despre Sanzi si Ana, Tonciu, Dragusanu, Cruduta sau altele asemeni lor. Spre stupoarea mea, nu-mi vin in minte nume masculine de astfel de creaturi care n-au ce cauta pe la tv, dar va rog completati voi. 

Deci, nu am pretentia la cultura ci la renuntarea la incultura.

3 comentarii:

  1. Bine punctat cu renuntarea la incultura!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cultura asta nationala e putin discutabila, din punctul meu de vedere. Nu cred ca pe vremuri oamenii simpli recitau pe strada versuri de Eminescu sau fredonau "Rapsodia Romana". Asta e un alt fel de cultura, a anumitor clase sociale. Oamenii simpli aveau propria lor cultura: muzica, poezii populare, obiceiuri populare (din acelea transmise oral de la generatie la generatie). Aceasta cultura populara, care are o stransa legatura cu spiritul si identitatea nationala, a fost inlocuita de cultura "de coca-cola" si cred ca asta numesti tu (si eu si cred ca multi altii) ca fiind, de fapt, incultura. Deci, dupa parerea mea, e chiar mai grav decat "inculturalizarea tarii", e vorba de efectul de deznationalizare, de pierderea identitatii nationale (caracteristici tipice romanilor si numai ale romanilor). Cine esti, fara identitate? Un nimeni! Cam asta este directia si suntem foarte aproape de a ajunge asa.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Mircea: Trebuie sa recunosc ca ai dreptate.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...