duminică, 22 ianuarie 2012

Irascibilitate

Nu-mi plac momentele cand ma confrunt cu o irascibilitate nu neaparat explicabila. Sunt momente in care pana si fontul cu care scriu ma exaspereaza. Ba chiar cred ca anumite fonturi imi taie inspiratia. Ca si cum ceea ce vad dupa ce am scris deja un mic paragraf influenteaza ceea ce voi scrie. Dar nu numai asta. Uneori cred ca irascibilitatea se afla in mine in stare latenta. E suficient un click, si nu din asta facut din mouse, pentru a pune in miscare un amalgam de stari nervoase ce se succed in cascada. Si cu toate ca incerc sa stau linistita, ceva nu-mi da pace. Incerc sa ma relaxez, sa nu ma gandesc la nimic. Si totusi, simt ca ceva ma enerveaza si nu-mi dau seama ce e, ca pana la urma sa constat ca ma enerveaza orice.

Asta nu se intampla zilnic si faptul ca astfel de stari se declanseaza pornind de la chestii care, in alte ocazii, ma lasa indiferenta, ma face sa ma intreb ce-o fi mai cu mot in acele zile enervante. Incat aceeasi chestie aparent inofensiva e capabila sa devina pretext de enervare. Uneori imi trece repede, dar alteori, starea asta dureaza cateva ore. E adevarat ca sunt supusa mai mereu unei presiuni psihice si e posibil ca irascibilitatea sa fie produsul rabufnirilor din aceasta presiune.

Din pacate, se intampla destul de des. Am prea multe chestii pe cap pentru a-mi pastra bunadispozitie neintinata. Si faptul ca sunt constienta de imposibilitatea unei pauze, acutizeaza nervozitatea.

2 comentarii:

  1. Pana una alta, ca sa uiti de iritabilitate, mai bine te rog sa transezi o data pt totdeauna cine a avut dreptate, eu sau loopoo, sub postul anterior, ca l-am provocat acolo la duel referitor la tine...

    ...nu e ceva direct romantic, e mai mult o chestiune de onoare temporara ! (zic asta just in case sa nu se supere sotul tau din cauza de atata atentie)

    Zau, adevarul e, totusi, indiferent de cine a avut dreptate, daca nu era loopoo, as fi murit prost fara sa citesc pe wikipedia ca rusii sunt de fapt suedezi, asta intr-adevar imi explica o gramada de lucruri re, de exemplu, de ce am ales eu la nivel instinctiv sa ma mut in Norvegia in loc de Suedia, ca aveam si o posibila teoretica oferta de job acolo, (desi a fost si tata de acord cu asta, dar nu am fost eu atent cand incerca sa-mi explice de ce si cum, si rau am facut), plus ca ar fi fost probabil mai usor sa ma adaptez acolo, era si mai aproape de Finlanda, de care imi place mai mult decat de Danemarca, etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @ Rudolph: Adevarul e undeva la mijloc, depinde de situatie, dar in procente, timiditatea depaseste dezinvoltura.:)))

      Ștergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...