miercuri, 7 martie 2012

Apel din necunoscut, de Rodica Ojog-Brasoveanu


Unii dintre voi stiti ce incantata eram de cartile Rodicai Ojog-Brasoveanu in urma cu aproximativ un an. Am citit atunci peste 20 de carticele in format electronic. In ritm intensiv. Aceasta este a doua carte in format tiparit si primul roman politist tiparit purtand semnatura ei pe care il citesc. Desi in acest an am citit o gramada de alte carti, mai grele, mai usoare, mai valoroase sau mai putin valoroase, entuziasmul pe care l-am incercat in fata acestei carti a fost la fel de mare, cu atat mai mult cu cat am putut citi oriunde, nu am fost conditionata de laptop.


Am citit cartea intr-o zi si jumatate, si nu am citit non-stop ca nu am cum, in limita orelor disponibile in programul meu. Acelasi limbaj fascinant, usor arhaic si tradand originile moldovenesti, umorul debordant si o intriga minutios construita, ce te tine efectiv in priza, alaturi de povestile de dragoste ce se contureaza in mod surprinzator in fundalul romanului, sunt ingredientele ce dau o savoare deosebita acestei carti. In unele cazuri nu mi-am putut stapani rasul, ceea ce e oarecum neobisnuit pentru un roman politist, unde ai de-a face cu crime si anchete, iar cliseele ce zugravesc intamplari din trecut, de la inceputul secolului, sunt delicioase, atat prin limbaj cat si prin atmosfera. Superb!

Totul incepe de la un telefon primit intr-o sectie de politie din partea unei batrane pe moarte, care cere ajutor, dar politistii nu pot identifica nici locul si nici persoana. In aceeasi noapte are loc o crima, victima fiind tot o batrana, insa nu cea de la telefon, ale carei vaiete continua sa se auda  pe fundal. Ceea ce urmeaza nu socheaza prin spectaculozitate, insa atrage interesul cititorului cu un magnetism aparte, pe care doar in romanele Rodicai Ojog- Brasoveanu l-am intalnit. Ineditul, inventivitatea, detaliile sunt uimitoare, povestea te captiveaza fara drept de apel. Cine a citit macar unul din romanele sale politiste intelege perfect senzatia. Pur si simplu nu am putut ceda in bratele somnului pana ce n-am parcurs ultima fila. Imi schimbam periodic pozitia, cand ochii mi se impaienjeneau. Ador astfel de carti, care nu accepta sa le pui deoparte.

Mi-au mai ramas doar vreo trei romane politiste necitite aparute sub semnatura dansei, pe care sper, intr-o buna zi, sa le adaug palmaresului meu de cititor.
 

Un comentariu:

  1. Care e cartea ta favorita de la Rodica Ojog-Brasoveanu?
    E cumva din seria Melania Lupu?

    RăspundețiȘtergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...