Cum am ajuns să cumpăr cartea, la Bookfest, v-am povestit la vremea respectivă, plină de entuziasm- O carte care m-a chemat la ea. Și cu un entuziasm la fel sau poate mai intens, am rămas după lectura ei. Emoție, atmosferă, prietenie, nostalgie- Doi pentru o copilărie povești vechi și noi este o carte specială, pe care o voi purta în gând mult timp de-acum încolo și nu voi ezita să o recomand când voi avea ocazia.
Vă invit să citiți impresiile mele de lectură, pe Bookhub
Între timp, mi-am amintit că am întreprins demult o incursiune pe strada intens pomenită în carte. Aveam vreo 6 ani și am mers cu bunica din casă în casă pentru un recensământ al copiilor ce urmau să înceapă școala. Bineînțeles că în amintirea mea, lucrurile au proporții mărite, văzute de la înălțimea vârstei aceleia. Îmi amintesc totuși o căsuță a unei bătrâne, cu tot felul de ornamente croșetate la fereastră. Amintirile mai recente nu sunt atât de pitorești încât să merite menționate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu