joi, 21 iulie 2011

Dealurile mele


In apropiere de Buzau incep sa se vada dealurile...asta e un aspect care imi lipseste pe aici, dar cred ca v-am mai spus asta, asa ca, atunci cand incep sa le zaresc, am o stare de bine, o senzatie placuta...imi plac satele asezate pe coama unui deal, sa vad cate o casuta pe marginea unei rape...peisajul de acolo mi se pare splendid...fara suparare, dar mie satele de campie mi se par destul de anoste, iar padurea, daca nu are povarnisuri si coaste de luat in piept parca nu e padure, nu ma captiveaza atat de mult...inevitabil, la intoarcere, cand dealurile raman in urma, si le iau locul campiile nesfarsite, parca peisajul devine mai trist...ehe, in tineretile mele imi placea sa colind pe coclauri, sa urc si sa cobor, sa privesc de sus privelistea din vale...n-am reusit sa ma dezbar de obiceiul de a folosi „la vale” si „la deal”...de fapt aici folosesc mai mult la vale, desi rareori strazile sunt inclinate...le gasesc eu inclinarea, astfel incat o anumita parte sa constituie la vale si al meu se amuza pe tema asta cand ii spun ca am luat-o la vale pe Dorobanti, adica de la jumatatea strazii spre Piata Romana...

8 comentarii:

  1. Si pe la mine la tara, care e in drum spre tine Sarata Monteoru), oamenii cred ca cei de la munte (ma rog, deal) sunt mai la locul lor, mai sanatosi, mai muncitori. Despre cei de la camp se zice ca sunt puturosi, betivi, etc. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. pai n'au cum sa fie betivi ca nu mai pot urca dealul sau in loc sa coboare la vale s-ar rostogoli :)) Si da, la mine la tara, la campie, oamenii sunt cam puturosi si cam betivi dar asta doar pentru ca e caldura mare mon-cher si nu au altceva ce face, deh :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Gata, m-am decis, plec la sat, m-am saturat de oras :D

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Loopoo:
    @ Casa Cu Nuci:
    Asta n-am auzit-o. :))) Si nu cred ca e asa...sunt atatia cae sprijina gardurile/dealurile, de beti ce sunt, incat nu cred ca are vreo influenta forma de relief.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eee, mai dragelor, asa e folclorul, nu inseamna ca-i si adevarat :P

    RăspundețiȘtergere
  6. Parca m-ai uns la inima.
    Anul trecut, cand m-am intors din Spania, de la 28 grade in octombrie, la vremea friguroasa a anotiompului din Romania, de la vegetatia luxurianta la copacei care mi se pareau sfrijiti, cu frunzele parca cu inceput de galben - am simtit un gol.
    Asta pana in Ploiesti. Insa, asa cum ai spus tu, incepand din Buzau, am vazut din tren dealurile. Frumoase, insa cele mai frumoase au fost cele incepand de prin Adjud.
    Da, Romania e o tara frumoasa, mi-am zis atunci.
    Cred ca fiecare are atractie pentru relieful natal.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Mircea Vladut: Sa stii ca asa e...si cred ca e valabil nu doar cu forma de relief, ci si cu tara in sine, atunci cand esti plecat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cam asta scria Florentin, ca nu putem aprecia un lucru pe care-l avem, pana cand acesta nu ne lipseste.
    Dar sa stie toata lumea ca dealurile sunt cele mai frumoase dintre toate formele de relief! :))

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...