luni, 26 septembrie 2011

Cafeaua de luni si strugurii bunicilor


In week-end mi-am zis ca nu s-o prabusi blogosfera fara mine si n-am binevoit a deschide calculatorul. De fapt am mai avut un motiv. Sambata, de cum m-am trezit, destul de tarziu, de fapt toti ne-am trezit tarziu, al meu sot m-a rugat sa fac clatite...asa, de la prima ora a diminetii mele. Am facut ochii cat cepele, ca nu-l stiam mare amator de asa ceva. M-am dus sa pregatesc papa, mi-am aprins o tigara si dupa vreo 5 minute vine si ma intreaba daca m-am apucat. Ma gandeam ca imi zisese asa, ca fapt divers pentru ziua respectiva, nu ca le vrea fix atunci. Asa ca l-am insarcinat pe el cu curatatul oualor de coaja si m-am pus pe treaba. Mi-am dat seama ca nu imi amintesc prea bine ce pun si in ce ordine, dar daca le voia repede, perspectiva deschiderii calculatorului plus cautat pe google intre enspe retete cadea din start. Asa ca am facut cum m-a dus mintea, si dupa vreo ora a avut si el clatitele umplute si au mancat amandoi.

Dupa-amiaza am avut repriza de curatenie- baie plus bucatarie. In baie se mai cunoaste, in bucatarie- ioc, parca nici n-ar fi fost. M-am obisnuit sa muncesc la cooperativa Munca in zadar. 

Duminica e ziua de mers la tara, rareori ne abatem de la regula. Asadar, n-am avut timp de calculator, dar nici de scris cine stie ce. Pana si cititul l-am lasat deoparte uneori in favoarea altor treburi, ca deh...mai sunt si chestii care tipa.
Asa ca acum, putin adormita, imi beau cafeaua de luni, care intotdeauna are o aroma mai somnoroasa, mai lenesa. Dar e delicioasa si ma trezeste in simtiri. Simt de exemplu racoarea ce imi zbarleste pielea...gata, fratilor, a venit sigur toamna. Dimineata si seara am tremurat fara maneca lunga, deci...nu mai e loc. Dar totusi ma simt multumita ca vara a durat mai mult ca de obicei. Deci nu ma plang. Parca m-ar fi ascultat pe mine.

Ieri am primit struguri, mere, nuci verzi de la tara de la bunici...roadele toamnei au  poposit in bucataria mea si acum n-o mai pot nega. De-ati sti ce parfumati sunt strugurii...mmmmmm....deliciosi.

Sa-ncepem cu bine o noua saptamana, bucurandu-ne de viata, de tot ce ne ofera ea. Toate cele bune, dragii mei cititori!

3 comentarii:

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...