miercuri, 7 septembrie 2011

De dimineata


Parca sunt picata din luna uneori. Chiar, oare cum o fi pe luna? Eu ar trebui sa stiu foarte bine, pentru ca adesea pic de acolo, dar probabil nu poposesc suficient de mult cat sa inteleg cum e. Ieri mi-am fortat vointa si rabdarea sa citesc un scurt roman. A fost sub asteptarile mele si ma  mir ca am rezistat. De regula, nu fac astfel de concesii, dar nu stiu ce m-o fi apucat. Ambitia, probabil. Azi am chef de plimbare prelunga, daca imi permite vremea. Daca nu, presimt ca nu voi sta prea bine cu nervii. Si nu prea cred ca o sa-mi permita. Stiu ca voi face cu greu fata zilelor de iarna ce vor urma intr-un viitor nu prea indepartat.
Voi ar trebui sa va bucurati, caci asta inseamna mai mult timp petrecut la calculator. Dar adesea inspiratia o gasesc pe strazi, se plimba de nebuna si ea. Si daca n-o sa pot parcurge kilometrii zilnici, cum o voi gasi? Ca inspiratia de factura mass-media e prea acida. Eu vreau sa scriu chestii frumoase, n-as vrea sa fac critici. Si din jurnalele tv, cu greu te poti inspira pentru ceva pozitiv.
Ati observat o chestie sau doar mie mi se intampla? Ceea ce vad sau aud trec printr-un filtru ce transforma acel ceva in postare de blog sau dimpotriva, il arunca la gunoi. Dar aproape fara exceptii, ceea ce se petrece in exteriorul meu, si doar o parte din chestiile interioare, ajung sa le privesc ca pe potentiale subiecte pentru articole. E drept ca mi se intampla si inainte de a avea blog, doar de aceea am si hotarat sa-mi fac unul, dar acum e ceva permanent.
La fel de adevarat e ca nu toate chestiile astfel filtrate isi merita calitatea de idee de articol. Si la multe renunt dupa cateva clipe de meditare. Doar n-ati vrea sa scriu despre fiecare maruntis si nici despre masini si soferi. Dar din aceste ultime categorii as face zilnic cate o postare, la cat de placut e traficul.

4 comentarii:

  1. Cam asa fac si eu, incerc sa transform orice intamplare intr-un viitor articol, dar de multe ori nu am pe ce sa notez ideea, si apoi o uit :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Loopoo: Te inteleg, de atatea ori am uitat si culmea, imi aminteam ca ma gandisem la ceva si nu mai stiam ce anume.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai, pe blog se poate scrie despre orice, caci de aceia este blog. Si eu, vad ceva, aud ceva, imi trece o idee prin cap, o filtrez, o analizez, o pun langa alta idee (paralele) si creez un articol.
    Cum e pe Luna? Pustiu, foarte pustiu, caci nefiind viata, nu are cum sa fie altfel.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Derscanu: Pe luna din capul meu nu e asa pustiu. Sau e? :))))

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...