joi, 29 septembrie 2011

Sa fim fericiti...


Pentru a fi fericit e nevoie de atat de putin. Putin, dar atat de important. Sa fim fericiti ca suntem sanatosi, ca nu purtam povara unui diagnostic neiertator, ca nu suntem dependenti de medicamente sau spitalizari. Putinul nostru e de fapt atat de mult! Sa fim fericiti ca avem ce manca, mai bun sau mai rau, dar avem. Sa fim fericiti ca avem un acoperis deasupra capului, chiar daca nu e al nostru. 

Din pacate doar privind nenorocirea altora putem realiza cat suntemd e fericiti cu putinul nostru. Dar nici macar asta nu constientizam in fiecare clipa. Ne dorim mereu mai mult si mai mult, suntem nemultumiti in loc sa fim fericiti ca avem viata pe care o avem, mult mai buna decat o au altii... altii pe langa care trecem si ii privim cu sila, altii pe care ii vedem sau de care doar auzim si poate ne cuprinde pe moment mila, dar apoi uitam cu desavarsire. Ei nu pot sa isi uite nenorocirea pentru ca traiesc cu ea clipa de clipa. 

Noi, ceilalti, a caror viata este una normala, chiar daca poate modesta, ar trebui sa stim sa fim fericiti. Pentru ca avem toate motivele sa fim. Sa nu mai alergam dupa cai verzi pe pereti, sa privim cu mai multa bagare de seama ceea ce avem deja. Sa privim in jurul nostru, sa ne bucuram ca putem vedea, ca putem merge, ca nu ne doare nimic. Stiu ca nu e original ce spun eu acum. Au mai gandit si altii asa. Dar poate cuvintele mele nu sunt in zadar. Poate folosesc cuiva sau macar mie sa imi foloseasca.

Un comentariu:

  1. Pai asta ziceam si eu, nu de mult. Sa fim constienti ca a fi unom normal, intreg la minte si la trup e ceva extraordinar. Sa-i multumim lui Dumnezeu daca suntem sanatosi si sa fim fericiti doar cu atat, nemaicautand tot felul de alte acaparari trecatoare.

    RăspundețiȘtergere

Copil ieri, copil azi

Parcă mai ieri aveam 5-6 ani și buchiseam pe o broșurică versurile colindului acesta. Erau un pic altfel, dar linia melodică este aceeași,...