
La vremea aceea, nu stiam ca intr-o zi, nu foarte indepartata, telefoanele fara fir vor deveni o banalitate, iar cele cu fir din ce in ce mai rare. Acum, de la cel mai mic la cel mai mare, toti manuiesc telefoane fara fir, putini sunt cei neatinsi de microb, dar atunci...atunci inca nu ne inchipuiam ca ar putea exista asa ceva si sintagma denumea acel joc, prin care un anumit cuvant era transmis din ureche in ureche, cat mai repede cu putinta, pentru ca acel care rea capatul sirului sa inteleaga cat mai departe de adevar.
Si ma gandeam ca acest joc e transpus uneori si in viata de zi cu zi, si nu sub forma unui joc. Cand o intamplare circula din om in om, adesea se intampla ca la telefonul fara fir. Amanuntele se deformeaza pe drum, capata nuante de la un om la altul, fiecare transmite mai departe ce a inteles, si astfel se intampla ca intamplarea respectiva sa ajunga sa fie raspandita intr-o forma realmente diferita de cea initiala si, ce e mai grav, diferita si de realitate. Doar ca in viata, asta nu starneste doar amuzamentul, apar neintelegerile. Si nu mai e intotdeauna amuzant.
Chiar foate misto jocul;)) imi amintesc cu dracg cand eram mic si ma jucam:D
RăspundețiȘtergere...si eu il jucam!!;)) fain jocul:))
RăspundețiȘtergereDada si mie imi placea teribil, mai ales ca erau "unii" care deformau intentionat cuvantul pentru amuzamntul multimii. Si azi daca ne gandim bine, e cam la fel cu stirile si informatia :))
RăspundețiȘtergereDar cu ala cu doua cutii de medicamente, legate cu o ata, te jucai? ...care te fapt, daca tineai ata perfct intinsa, se auzea, chiar?
RăspundețiȘtergere