miercuri, 4 ianuarie 2012

Unde-a disparut salata?


Am mancat la tata salata facuta intr-o combinatie mai speciala si mi-a placut foaaarte tare, astfel ca aseara mi-am propus sa fac si eu si am purces la cautarea legumelor necesare si a altor ingrediente. M-am inarmat cu pungulite din sulul ala pus intre stivele de lazi si m-am apucat sa culeg cele necesare. Ardei am gasit rapid, asa ca m-am indreptat spre restul- salata, rosii, castraveti. Am ales un castravete in tipla... un ditamai castravetele, contrar preferintelor mele si experientelor anterioare. Nu am incredere in ce as putea gasi in interiorul tiplei, dar de data asta am facut o concesie fiindca era 3 lei si ceva kilogramul, iar aia cornischon pe care ii prefer eu erau 12 lei kilogramul si aratau ofiliti. Apoi am cautat fara succes salata. In dreptul etichetei pe care scria salata iceberg si varza chinezeasca erau niste chestii ce semanau mai degraba a varza decat a salata si am tras concluzia ca aia tre sa fie varza de Ceaina. Dar ca sa fiu sigura, am intrebat un nene angajat si mi-a confirmat supozitia. Ok, am abandonat in speranta ca macar la noi la bloc voi gasi, caci avem prin jur vreo cateva aprozare. Am renuntat si la rosii fiindca erau portocalii si mai aveam una acasa. Dar salata, nici ca am gasit. La niciunul din magazinele din jurul blocului. Ora tarzie m-a impiedicat sa merg in alte parti, dar raspunsul unei vanzatoare a fost edificator. N-am adus ca ne-am gandit ca nu vine nimeni azi sa cumpere salata. Pai tocmai, dupa sarmale, carnati si altele grasimoase, mergea salata de minune. Stiu ca le ia ceva timp sa revina la normal dupa zilele libere, dar totusi. Eu m-as fi aprovizionat cu salata special pentru zilele de dupa sarbatori cand lumea se degreseaza. Fie vorba-ntre noi, si in noaptea de Revelion eu am consumat doar salate si... dulciuri.

Un comentariu:

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...