miercuri, 8 februarie 2012

Mai trebuie titlu?

Ieri se poate spune ca am lipsit de la apel, cu toate ca am apucat sa public doua articole, din care unul programat. Apoi, toata ziua n-am mai deschis calculatorul, si tare sunt curioasa ce articole interesante a  mai publicat blogosfera. Mai ales acum, cand e loc de aprigi polemici pe teme politice. N-aveam chef sa le fac eu, dar macar sa le citesc. Sau sa vad ce lucruri iesite din comun vi s-au mai intamplat. Probabil ca stiti si voi cat de placut e sa parcurgi blogrollul cu mouse-ul, clickuind articolele noi, dar si pe cele deja citite. Mi-a lipsit enorm senzatia, dar am fost prea ocupata, fara sa ma pot lauda acum cu cine stie ce.
Am fost in vizita la prietena mea de la scara vecina, apoi pe la amiaza a venit al meu de la munca, si, dupa odihna lecturistica de dupa-amiaza, am trebaluit prin bucatarie pentru micii mofturosi. Pana seara, cand era prea tarziu sa mai starnesc motata cu calculatorul. Poate v-am mai spus ca in ultima vreme adora diferite cantecele de pe youtube si eu sar din schema.

Astfel pot spune ca am avut o zi plina, dar neinteresanta. Si mi-a lasat senzatia de oboseala, alaturata stresului amplificat de un simplu calcul al sumei totale pe care trebuie s-o scoatem din piatra seaca luna asta. O suma astronomica pentru noi, in momentul de fata. Si gandul ca e urgenta, ca nu suporta amanare, imi provoaca nu doar insomnii, ci si un gol in stomac ce vine in valuri. Insa eu nu-mi pierd speranta in ajutorul divin. E frustrant cand te impiedici de latura materiala a vietii, cand armonia vietii tale depinde aproape exclusiv de ea. Dar, nu am facut eu regulile in societate, nu mi s-a dat ocazia sa inventez eu o societate dupa bunul plac.

Revenind insa la ganduri din sfera pamanteana, pe astazi nu am planuri, insa treburi am. De-ale casei, ca toata lumea, si care fac parte din rutina zilnica. Poate ar fi cazul sa ma apuc sa dau jos cartile din dulap, asa mi-a recomandat sotul, care nu are incredere in puterea de rezistenta a structurii dulapului. Fiind pozitionate sus, e destul de periculos, greutatea lor e mult mai mare decat a lucrurilor de jos, dar... nu stiu unde o sa le pun. Probabil am sa le pun intr-un sac pe cele care cred eu ca nu ma vor interesa in perioada urmatoare, pana ce ne mutam. Oricum ele vor trebui scoase pentru mutare, deci as face miscarea ceva mai devreme. Sa vedem, ma mai gandesc. In orice caz, de plictiseala nu ma pot plange, am mereu cate ceva de facut. Doar ca, uneori, simti nevoia de putina diversitate in rutina zilnica, asa cum am reusit sa procedez duminica. Insa azi, din cate am inteles, a venit gerul peste noi. Afara e soare, pare placut, daca as fi imuna din punct de vedere termic. Ieri a fost infernal, am strabatut cele cateva zeci de metri  pana la scara vecina ca si cum as fi trecut printr-un purgatoriu. Vantul ne izbea cu zapada din toate directiile, a trebuit sa o tin pe cea mica in brate, cu fata ferita de fata mea, ceea ce a insemnat un mers mai mult pe bajbaite. Dar macar am facut-o pentru placerea ei, s-a jucat in voie cu prietena ei si cu jucariile acesteia, mult mai interesante deat cele de acasa, se-ntelege. Totusi, nu ma pot duce pe capul oamenilor zilnic, asa cum ar vrea ea. O sa le invit si eu la noi, sa se joace maimutelele impreuna.

Un comentariu:

  1. SUPERRRR!!!TU FACI UN TEXT SI DIN PIATRA SEACA!!!TE IUBESC,FATA DRAGA!!!!ALMA.
    DUPA DATA DE 17 TE POT SUNA,SA VORBIM CITE IN LUNA SI-N STELE!!!!

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...