marți, 11 octombrie 2011

Zaharia Stancu- Ce mult te-am iubit


Cate sentimente se ascund in aceasta carte! M-a impresionat atat de mult… este una din cartile pe care nu doar ochii au citit-o, ci si sufletul. Nu a trecut doar prin cotloanele mintii, ci mi-a strabatut intreaga fiinta prin cele ce mi-a transmis.

Reluand personajele din romanul Descult, Zaharia Stancu transpune in paginile cartii un moment dramatic al existentei sale, in fapt al existentei fiecarui om- moartea mamei. Si o face intr-un mod in care, desi in alte timpuri si fara a fi trait momentul, si, cu atat mai mult probabil pentru cei carora li s-a intamplat deja acest lucru, te regasesti in acele trairi, in acele momente. Daca  nu le-ai trait, stii si simti cu toata fiinta ca asa vei simti, aceleasi ganduri te vor framanta, aceleasi intrebari te vor macina, aceleasi neputinte iti vor face sufletul sa planga. Neputinta in fata mortii. Regretele si durerea firesti si de neevitat.

Este o carte putin spus trista, depaseste aceasta sfera, a tristetii, transformandu-se intr-o meditatie asupra mortii, asupra conditiei umane. Cheia vietii si cheia mortii nu le afli nici din mii de carti citite. “Si citind atat, ai aflat tu ce e viata si ce e moartea? – Nu. – Ei, atunci tot ce-ai citit inseamna ca ai citit degeaba…” Cei din sat se asteapta ca Zaricuta, plecat dintre ei la oras si devenit intelectual sa aiba raspunsuri pentru tot ceea ce ei accepta cu resemnarea omului simplu. Nici existenta simpla, nici cea a unui om invatat nu deschid calea intelegerii depline a acestor doua fenomene ce sunt date fiecarui om- viata si moartea.

Utilizand acelasi procedeu intalnit mai ales in Satra, al repetarii unor fraze cheie, de un dramatism profund, autorul iti insufla toate trairile sale, te introduce si te face sa percepi intens atmosfera. Intreg ritualul priveghiului, al inmormantarii si chiar zilele ce urmeaza acestora sunt potentate de tanguirea tatalui, care rosteste neincetat “Mario, Mario…Ce mult te-am iubit eu pe tine, Mario!”. Dar astea nu sunt singurele inlanturi de cuvinte ce se repeta, crescand intensitatea durerii. Drumul spre cimitir, pe care familia si rudele il parcurg “mergand incet, ca dupa mort”, prin aceste repetitii remarcabile, este parcurs deopotriva si de cel ce citeste cartea, intr-atat de mult te introduce in atmosfera.

Dramatismul acestei carti nu consta in moartea in sine, care nu are in ea nimc spectaculos sau deosebit. E o moarte simpla si fireasca in acelasi timp. Si inevitabila. Tristetea, dramatismul sunt date de sentimentele traite in fata mortii unei persoane atat de dragi, de imposibilitatea impotrivirii si acceptarii, de neputinta si nestiinta omeneasca in fata destinului implacabil.

5 comentarii:

  1. "lunga, ingusta si saraca Vale a Calmatuiului"...

    o carte superba, de la un scriitor fabulos

    RăspundețiȘtergere
  2. În afară de Zaharia Stancu și Marin Preda, nu știu pe alții ce ar putea să o fi scris. "Ce mult te-am iubit", rămâne poemul său în proză - cel mai reușit!

    RăspundețiȘtergere
  3. "Daca nu le-ai trait, stii si simti cu toata fiinta ca asa vei simti, aceleasi ganduri te vor framanta, ..."


    Zau?

    RăspundețiȘtergere
  4. demult, au trecut multi ani... de cand am descoperit Descult... si cine a scris cartea
    azi, cu catevs momente in urma, citeam din alta carte, scrisa tot de el... acelasi autor
    tot demult, tare demult, am invatat sa citesc, si am citit, mult, multe

    dar nici o carte nu a reusit sa imi miste sufletul... cum a reusit... moartea ma batut pe umeri, prima carte, de fapt, zaharia stancu... descult, uruma, ce mult team iubit... si acum, radacinile sunt amare

    RăspundețiȘtergere
  5. In literatura romana in special cea contemporana nici un autor nu a descris mai realist taranul roman din sudu tari precum Zaharia Stancu , Marin Preda si Marin Sorescu . Ei se distanteaza de Diliu Zamfirescu si Ion creanga prin descrierea obiceiurilor acetua cu bune si rele. Poate si mediul in care au crescut - cei trei provin din cam acelas mediu ;famili tarenesti cu multi copii, crescuti in mediul rural cu un nivel de venit de cam "tarani mijlocasi "- ce se diferentiaza de taranul idilic a lui Zamfirescu , Slavici sau Rebreanu , dar cu unele caracteristici ce le intalnim la cei descrisi de Sadoveanu, il face unic in toata dliteratura romana . Eu recomand romanele din seria aventurilor lui Darie ca un materia bun de citit pentru cei care dau bacul dar si pentru cititori amatori.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...