Cartea soaptelor este o carte speciala. O carte altfel, o carte cu un farmec pe care nu l-am mai intalnit. Pentru mine, hotararea de a o citi a fost una fulger. Am citit recenzia facuta de Intuneric apoi in scurt timp am cumparat cartea si in scurt timp am inceput-o. Si mi-a luat ceva vreme sa o termin, desi as fi putut-o citi intr-un ritm alert. Imprejurarile au fost de asa natura ca am citit-o pe indelete. Cred ca a fost cea mai buna alegere ca prima carte de anul acesta sa fie cea de fata.
Nu e o biografie, nu e nici o carte propriu-zisa de istorie, dar in ea se impletesc o sumedenie de destine ce ne infatiseaza o parte crunta a istoriei poporului armean, despre care pana acum nu stiusem mare lucru si acum am aflat atatea lucruri tulburatoare, fascinante prin dramatismul trait cu resemnare, prin revolta adesea exprimata in soapte. Eu am citit editia aparuta in colectia Top 10+ de la Polirom, dar prima editie, aparuta la aceeasi editura, cred ca are in plus o serie de fotografii pe care eu le-am vazut pe internet, in pagina dedicata editiei mai scumpe pe polirom.ro si care fac mai impresionanta lectura. E drept ca eu le-am vazut cand ajunsesem spre finalul cartii, dar si asa, gandindu-ma la cele ce citisem, coroborat cu acele imagini, m-a determinat sa inscriu aceasta carte printre recomandarile cele mai intense pe care le-as face cuiva. Cred ca ar place oricui.
Aroma cafelei baute in tihna, aroma nucilor prajite, a mirodeniilor razbate dintre soaptele ce compun cartea. Imaginile orasului Focsani de altadata prin contur printre literele tiparite, tinuturile locuite candva de armeni, desertul strabatut de convoaiele invaluite in mantia mortii, copiii flamanzi, gerul si arsita, pravaliile cu coloniale, cimitirul armenesc, viata pulsand in vene, moartea coborand linistita asupra chipurior resemnate... toate mi-au ramas in minte, mi-au patruns in suflet.
O tesatura literara impecabila in care nu poti gasi vreun pasaj care sa nu-ti starneasca interesul si placerea de a citi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Nu am citit cartea, dar titlul e interesant.
RăspundețiȘtergereCartea soaptelor!!!...Parca-ti sopteste cineva la ureche: citeste-o si tu!
Ati afisat o ,,rubrica", ca nu ma pricep sa-i zic cum trebuie, ,,Carti citite 2013"...Am umblat prin setarile de la blogul meu, era cat pe ce sa-mi anulez blogul, dar cum se afiseaza asa ceva, nu m-am dumirit. Si as fi vrut si eu sa ma ,,laud" cu cartile citite.
O noapte frumoasa va doresc!
Nu stiu pe ce platforma e blogul tau, dar trebuie sa ai undeva optiunea de a creea o pagina noua, asa cum a facut Andreea.
ȘtergereIntrati in design,apoi aspect, apoi cautati pe acolo adaugati obiect widget si alegeti pagini si apoi intrati pe sectiunea nou creata de pagini si creati pagina noua pe care o intitulati carti citite sau cum doriti. Scuze pt lipsa ghilimelelor si denumirile sunt aproximative. Incercati si sa-mi spuneti daca intampinati dificultati, eu am facut asta demult si e posibil sa nu fi fost foarte exacta.
ȘtergereMa bucur ca ti-am dat o idee buna. Eu am citit cartea in trei zile, fiindca n-am putut s-o las din mana.
RăspundețiȘtergereEi,daca nu aveam griji cu ochi, mergea si la mine mai repede,e o carte ce se cere savurata in liniste. Multumesc pt recomandare.:)
ȘtergereMultumesc, doamna Andreea!
RăspundețiȘtergereVoi incerca la timpul potrivit, sper sa reusesc din prima. Sunt tare neindemanatic cand vine vorba de calculator, dar si de alte lucruri practice. Nu cred ca-i un motiv de lauda, nu-i asa?
De multe ori m-am intrebat: ce Dumnezeu caut eu in lumea asta, ca nu ma pricep la nimic?!...Cred ca am si eu un ,,rost", ca toata lumea, dar inca nu l-am dibuit.
Nu va ingrijiti de nimic, zice Cartea Sfanta ( de la Evanghelistul Matei citire)...,,Grijile cu ochi" sunt singurele griji pentru care merita sa ne facem griji!!
Multumesc si Cronicariului din intuneric, cu urmatorul mesaj: oamenilor mari (nu stiu copiilor, nu bag mana in foc pentru ei) nu le place intunericul, lui motanul Garfield da!
O zi frumoasa la toata lumea!
A propos de tematica acestei carti, recomand si vizionarea filmului Ararat, in reagia regizorului canadian de origine armean-egipteana Atom Egoyan, (2002, cu d-nii Charles Aznavour si Christopher Plummer), cat si alte filme regizate de acest regizor, desi adreseaza alte teme, insa sunt filme ff sensibile, chiar poetice, in special The Sweet Hereafter, (care este despre tragedia unui accident grav de autobuz in care sunt prinsi mai multi copii si consecintele acestui acident asupra vietilor oamenilor dintr-o mica localitate). Ararat nu a avut un succes ff mare de box office, iar criticii au zis ca pare prea complicat deoarece incearca sa adreseze amintirile acelor tragedii prin ochii mai multor generatii succesive ale unei familii armene, care emigrasera in Canada intre timp, insa mie filmul mi-a placut, m-a impresionat, si cred ca este totodata un film care va fi mai usor inteligibil pt cei din cultura romana contemporana decat ar fi fost poate pt SUA sau chiar Canada, (care oricum in 2002 erau mai atent preocupate si mai sensibilizate de alt fel de teme culturale legate de recentul atac terorist de atunci), deoarece adreseaza si teme legate de o posibila cenzura dar si autocenzura a libertatii de expresie, plus adreseaza si teme de familie, si eu cred ca acest lucru e ceva mai inteligibil pt cei din cultura romana contemporana decat ar fi fost atunci in SUA si Canada, care pur si simplu nu ar fi avut linistea si rabdarea necesare acestui film, desi mie NU mi s-a parut un film deosebit de lent, sau obositor.
RăspundețiȘtergereO alta carte larg recunoscuta despre tragedia poporului armean este romanul epic Cele 40 de Zile de la Musa Dagh, scris de dl Franz Werfel, un scriitor austriac, in 1933, si care a fost interzis ulterior in timpul ascensiunii naziste in UE, insa ulterior a fost republicat si tradus in mai multe limbi, inclusiv in lb romana la un moment dat, si a fost republicat in lb engleza chiar si recent in 2012. Este o carte ff populara si astazi, desi este o carte destul de lunga si de complexa, oarecum asa de dimensiuni Razboi si Pace. Am citit pe wikipedia in legatura cu aceasta carte ca studiourile MGM au dorit sa faca la acea vreme, prin 1934, o ecranizare dupa aceasta carte cu dl Clark Gable, insa amabasada turca a obiectat ff puternic atunci la Min Externe SUA, si filmul nu a mai fost facut.