Bine v-am regasit in 2013! Abia ce ne-am intors ieri de la ai mei. Ce mai surpriza le-am tras in penultima zi a anului, cand s-au trezit cu noi la usa, respectiv la poarta!Fiindca nu le-am spus ca venim, dar cum ei ne tot chemau, mi-am zis ca merge o figura dintr-asta. Ei, a fost frumos, dar extrem de frig, de m-am intors racita, am gatul harcea-parcea. Zapada multa in curte, adevarate troiene, artificii in noaptea dintre ani pe care nu le-am savurat deplin din cauza ca asta mica s-a speriat. Era mai curajoasa data trecuta.
Per ansamblu, noul an nu pot spune ca a debutat in forta. Am o stare cam pesimista, nu prea pot vedea rozul. Dar poate e de vina si raceala, caci eu nu-mi permit sa fiu bolnava. Trebuie sa fiu proaspata in permanenta si n-am resurse acum pentru asta. Dar nu e numai asta, toate adunate sau luate separat traseaza o caricatura nu foarte amuzanta. N-am niciun chef de autoincurajare, de formule magice care sa ma impiedice sa vad realitatea. Uneori e mai bine sa privesti totul in fata, nu din spatele unor formule. Problemele, in speta cele financiare, nu se rezolva contempland partile bune ale vietii.
Dar totusi, nu pot sa nu amintesc si de unul din domeniile placute, pe care toocmai l-am reintregit cu cateva zeci de titluri, unele de la bunici si parinti si altele de-ale mele ramase acolo. Nu le-am luat inca pe toate, sa mai am si altadata si pentru ca nici astea nu am unde sa le pun. In scurt timp se face material pentru inca o biblioteca. Numai ca e atat de greu cu ele cand trebuie sa ne mutam. Si atata timp cat vom sta in chirie, amenintarea mutatului planeaza mereu deasupra noastra. Or biblioteca pretinde o statornicie pe care deocamdata nu i-o pot oferi. Hapciu! Cand numarul volumelor este de cateva sute, va imaginati ca nu e floare la ureche sa le muti dintr-o casa in alta.
De la noul an imi doresc tihna, mai putin zbucium sufletesc si... nu stiu precis ce, pentru ca ceea ce as vrea eu nu poate aduce anul. Pot doar sa sper in mai bine, desi pentru unele lucruri vine o vreme cand nici sa mai speri la ele nu mai poti.
Tot ceva doriti sa va aduca acest an!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Fiti optimista, doamna Andreea.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, anul nu poate aduce mare lucru, dar Dumnezeu implineste totul!
La multi ani!
Un an nou plin de bucurii să aveţi!
ȘtergereDin când în când, ne putem permite să fim şi pesimişti. Până la urmă toate-s trecătoare, şi stările bune şi cele mai puţin bune.:)
Un an nou cu multe bucurii, va doresc !
RăspundețiȘtergereMulţumim! La fel şi ţie!:)
ȘtergereNu gandi prea mult, doar bucura-te de fiecare zi!
RăspundețiȘtergereParcă poţi fugi de gânduri?...:)
ȘtergereSe pare ca ai uitat cum e iarna pe la noi. :)
RăspundețiȘtergereLa multi ani, Andreea!
La mulţi ani!:)
ȘtergereSă ştii că m-am dezobişnuit de ierni zgrumturoase. :))) Deşi am avut geruri şi în Bucureşti iernile trecute, acum m-a luat prin surprindere trece
Eirea bruscă. Şi mai ales că nu mai avusesem de mult ocazia să respir noaptea, târziu, aerul geros, care îţi lipeşte nările. Mi-am amintit de o altă noapte, mult mai geroasă, la vreo -20 de grade, în care am mers după un pachet la un autocar ce era în tranzit şi n-am avut de ales a trebuit să ies la ora la care e gerul mai aspru.
Ei, cred că vârsta e de vină, sângele nu mai e aşa fierbinte. :)))
Ei, varsta! Stefan a fost acasa si a tremurat de frig, caci s-a obisnuit cu temperaturile tropicale de la Bucuresti. :) Iar la mine in casa nu sunt mai putin de 20 grade.
ȘtergereIn plus, eu sunt mai batran decat tine. Si nu-mi place frigul, prefer canicula. Dar nu-mi era atat de frig ca acelui tinerel de Bucuresti. :)