Dupa cum va spuneam, m-am intors de la Bacau cu o gramada de carti. Unele dintre ele aveau si dedicatii pe ele si am descoperit acest lucru aici, acolo le-am luat in graba, nu le-am citit decat titlurile. Si o data ajunsa acasa, scotand fiecare carte, am analizat inceputurile si am fost placut impresionata sa descopar ca, altadata, cu multi ani in urma, bunicii mei ii faceau des cadou carti mamei mele, parintii intre ei de asemenea isi daruiau carti si acest lucru a ramas inscris pe paginile de garda, uneori chiar cu vorbe de duh, asa cum aveam sa primesc si eu la 20 si la 21 de ani de la bunici(bunica fiind autoarea dedicatiilor cu talc).
De Anul Nou, de ziua de nastere, chiar si dupa ce aparusem si eu pe lume, mama primea carti in dar de la parintii ei, bunicii mei. Aceste carti sunt mai pretioase decat celelalte tocmai pentru povestile lor. Iar cele doua primite de mine cu atat mai mult. Sunt carti din literatura clasica, atat de potrivite pentru a fi daruite caci, spre deosebire de altele, ele raman mereu de actualitate, pentru cei ce vin din urma. Si pentru a fi recitite. Astfel ca urmatoarea carte pe care o voi citi va fi cea ramasa necitita din cele doua, spre rusinea mea- Femei indragostite, de D.H.Lawrence.
Si cartile primite de ai mei sunt tot ale clasicilor, probabil din acelasi considerent al infrangerii timpului.
Dar, pe langa povestile ascunse intre miile de pagini, pe care inca nu le-am aflat, m-am imbogatit cu cateva povesti reale, furate de la bunica in timp ce rascoleam o sacosa de fotografii vechi. Povesti ce sunt amenintate cu pieirea si pe care nu le-am inteles in totalitate, detaliile lipsesc, sunt fragmentate. Povesti pe care eram candva prea mica sa le cunosc, iar acum sunt prea departe ca sa le pot asculta. Ele nu se spun la telefon si nici nu poti pune intrebari din senin despre ele, e nevoie de un pretext, de o atmosfera.Desi am o curiozitate ce ma roade, tare as vrea sa aflu aceste povesti. Poate ca, intr-o zi, le voi afla asa cum au fost, tragice, triste. De aceea imi vine si greu sa intreb, sa rascolesc amintiri dureroase.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Ce vremuri! Cine mai ofera carti in dar in ziua de azi?
RăspundețiȘtergereTin sa te contrazic. De Craciun i-am daruit lui taica-miu o carte si am ramas surprins de vanzoleala care era la "Carturesti".
ȘtergereŞi mie mi-ar place să dăruiesc dacă aş avea cui Din păcate, ai mei nu mai citesc. Mama citea până acum câţiva ani, dar de când s-a lăsat de fumat, nu mai citeşte Acum îmi dau seama, eu nu citesc când merg la o ţigară, prefer alte activităţi la fumat.
Ștergere@Mircea: Chiar am fost foarte impresionată, văzând însemnările ce marcau, la rând, aniversări sau sărbători. Ce mi-ar place să primesc la fiecare ocazie...Sunt mai altfel cărţile primite cadou, au ceva al lor, în plus, faţă de cele pe care mi le cumpăr.
ȘtergereParerea mea ar fi, Andreea, ca trebuie sa intrebi, sa afli, sa nu lasi lucrurile necunoscute.
RăspundețiȘtergereVoi întreba. Prea mă roade curiozitatea, mai ales de când conştientizez că fiecare clipa e preţioasă, fiecare ocazie poate fi ultima, nu se ştie niciodată. Nu e ceva deosebit de interesant, dar fiind vorbă de familia mea, pentru mine contează.
ȘtergereVa invidiez pentru ,,sacosa de fotografii vechi"... De la bunicii mei din partea mamei nu posed nici macar o fotografie. Bunicul meu a murit cu 3 ani inainte sa ma nasc eu (a fost un om minunat) si nici macar nu stiu cum arata.
RăspundețiȘtergereImi cer scuze ca v-am raspuns cu intarziere la comentariul din subsolul postarii mele ,,De ce citim?", din luna decembrie 2012. Daca vreti, cititi raspunsul meu: are legatura cu articolul postat de dvs.
O noapte frumoasa va doresc!
V-am răspuns la articol. O rugăminte-scoateti sistemul de verificare cu litere în timpul postării comentariului, apare doar la vizitatori şi nu e prea comod. Ştiu că dvs.nu că apare, aşa am păţit şi eu la început. :)
ȘtergereMultumesc pentru sfat. (V-am raspuns la comentariu). Nu stiu despre ce sistem de verificare e vorba, nu ma pricep catusi de putin la calculatoarele astea, daca puteti sa-mi explicati in cateva cuvinte, asta dupa ce scapati de raceala, v-as multumi din suflet.
RăspundețiȘtergereVa doresc insanatosire grabnica!... Si pofta de viata!