De-ale mele, actualizate

Am avut o saptamana foarte plina, bantuita de griji, de stres, de probleme de rezolvat, dar si de bucurii- vineri a fost ziua Alexandrei, a implinit si ea 4 anisori. Am sarbatorit si noi dupa puteri, mai slabute ca anii trecuti, insa multe nu mai sunt ca altadata si imi doresc ca aceasta situatie sa se schimbe. Acum parca mai mult ca oricand, ne punem amandoi toate fortele in joc, ca sa ne revenim financiar. Desi deocamdata munca nu are prea multe rezultate palpabile, totusi suntem increzatori. Nu speram sa ne imbogatim, ci sa supravietuim decent. Invat zilnic ceva nou, tot ce fac parca are alt sens, dar raman multe nemultumiri, multe neimpliniri. Zilele trec altfel, mult mai repede, desi si inainte aveau o viteza mare. Ziua de munca nu se termina niciodata, nici in vis.



Ma pierd printre hartii, scrisul face parte din activitatea mea, dar nu in sensul in care mi-as fi dorit. De aceea, voi fi mai atenta in exprimare. Cand spun ca imi place sa scriu, ar trebui sa fiu mai concisa. Nu orice fel de scris e pe placul meu, ci acela creativ. Am avut cateva reprize de scris intensiv, in special de chestii care se repetau, nu doar cuvinte ci si cifre si nu e deloc placut, e chiar obositor. Diminetile merg si eu pe teren si ma strofoc sa ajung la timp la gradinita. E o placere sa fii prins in trafic la ore de varf, sa simti minutele scurgandu-se in timp ce tu nu inaintezi deloc.

Oricum, n-am reusit inca sa inteleg de ce hartogaraia aferenta unei activitati depaseste ca intindere activitatea in sine. Atatea si atatea evidente, situatii. Sambata am gasit in anticariatul care ii place cel mai mult celei mici, pentru ca are si jucarii interesante, o carte de contabilitate la 50 de bani. Mi-am luat-o, desi e cam veche, macar pentru a intelege anumite notiuni. Nu e chiar domeniul pe care m-as fi apucat sa-l studiez, dar n-am de ales. Si... raman fidela hartiei, ca suport de lectura, invatare, compunere. Asa functionez cel mai bine.

V-am pupat!