Greu, la inceput de drum

Dupa cum va spuneam acum cateva zile, am devenit un mic intreprinzator, titular al unei intreprinderi individuale, ceva asemanator pfa-ului, daca nu aveti idee cu ce se mananca. Nu e o firma, dar ca taxe platite statului nu se deosebeste foarte mult. In afara alergaturilor pe care le mai am de facut si a diverselor chestii pe care trebuie sa mi le achizitionez ca sa pot activa, am inceput sa calculez cat as avea de platit statului si nu cat as castiga.

Pe de alta parte, lucrez la ceea ce inseamna contracte, evidente, chestii de birou si de hartogareala. Nu pot spune ca ma pasioneaza, dar ma supun nevoilor. Sunt dezamagita ca, pentru a munci legal, dai ca taxe, intr-o forma sau alta, jumatate din ceea ce castigi. Nu e deloc incurajator si ma intreb de ce se mai plang astia pe la tv ca e mare evaziunea fiscala.


Am avut o saptamana incarcata, week-end-ul nu e nici el mai linistit si nici ceea ce urmeaza nu va fi mai usor. Vineri dimineata fratele si cumnata mea au decolat spre Vancouver, au ajuns deja acolo si s-au instalat. Ai mei au venit ca sa-i conduca la aeroport si au mai ramas la noi. Astazi am dus fetele la Atelierul de povesti, au si pictat, mult mai frumos de data asta.

Cat priveste cartile, daca week-end-ul trecut, in plin debut de raceala, cu o stare generala proasta, cel mai bun medicament a fost Misterul crimei fara cadavru de Agatha Christie, in cursul saptamanii am citit Badenheim 1939 si acum citesc Gradina, cenusa, de Danilo Kis.

As fi scris mai mult, dar decat sa umplu pagina cu chestii plicticoase, pentru ca nu ma pot gandi decat la ce am de facut si la datoriile ce ne preseaza, mai bine revin cu ganduri mai bune sau poate cu impresiile mele despre Badenheim 1939, cand le finisez.

Sa aveti un sfarsit de saptamana cu mult soare in suflet! Poate imi trimiteti si mie putin, daca va prisoseste.