Câinele-fantomă, de Patrick Modiano

Un mic roman fantomatic, plin de fotografii vechi, prăfuite și tăcute. Fotografii în care absența pare să fie sentimentul pregnant, iar tăcerea ceea ce rămâne, impalpabilă, dar apăsătoare. Mi-a plăcut foarte mult și această carte, ca și precedentele. În Câinele- fantomă, Modiano a răscolit în tăcere enigmele trecutului, ajutându-se de fotografii, de locuri și de amintiri. Fundal al romanelor scriitorului francez, Parisul este și de această dată o prezență persisitentă, eternă, martoră mută a toate câte au fost și a tuturor celor ce și-au purtat pașii pe străzile sale.

Fotografiile celor care nu mai sunt, ale clădirilor care fie nu mai există, fie sunt părăsite de multă vreme, ale locurilor care condensează absența celor care le-au animat cândva exercită o fascinație puternică asupra naratorului și asupra cititorului deopotrivă. Memoria locurilor, memoria fotografiilor. Și în acest roman, Modiano încearcă o reconstituire predestinată a rămâne mereu incompletă. 

Josep Pla- Strada Îngustă

Cartea aceasta a reprezentat pentru mine o descoperire inedită- n-aveam habar de ea, dar când am văzut-o pe un suport rotativ cu cărți la preț redus, am știut că o să-mi placă. Face parte din categoria cărților bune apărute pe vremea când eu nu eram chiar o devoratoare a lor și pe care nu prea le mai pomenește nimeni, date fiind valurile copleșitoare de noutăți.

Strada Îngustă nu e chiar un roman, ci mai degrabă o înlănțuire de momente, de chipuri și întâmplări, înfățișate molcom și minuțios. Detaliile sunt cele care fac deliciul acestei proze, fiind surprinse de ochi ușor ironici- dar o ironie deosebit de fină- și, totodată, oarecum îngăduitori. Accentele critice nu sunt evidente, chiar dacă o bună parte din cele povestite ar cere oareșce muștruluială.

Gabriel Garcia Marquez- Funeraliile Mamei Mari

Volumul acesta de povestiri scrise în 1962 și purtând titlul ultimei dintre ele concentrează scântei ale atmosferei romanelor ce vor urma. Pe fundalul unui sat bântuit de arșiță, uneori numit Macondo, alteori fără a fi individualizat, au loc întâmplări ce pornesc de la o sămânță a realismului magic. Intensitatea acestui aspect diferă de la o povestire la alta. Unele sunt mai puternic ancorate în realism decât în sfera magicului. Dar peste toate plutește o pânză subtilă a superstițiilor din satele columbiene. Decorurile au și ele ceva specific- un magnetism al primitivității și al obiceiurilor locale. Sper exemplu, acest obicei al siestei, care dă satelor un aer fantomatic. Te simți înconjurat de arșiță, în mijlocul satelor adormite, pustii, casele joase par să se afunde în pământ. Apoi, animalele care se plimbă pe unde poftesc și migdalii aceia prăfuiți pe care încerc să mi-i imaginez și care exotizează și mai mult fundalul torid și sărăcăcios. Sunt detalii ce creează o atmosferă care va fi amplu dezvoltată în romanele lui Marquez.

14 cărți pentru 2014

Așa cum v-am promis în urmă cu vreo câteva zile, revin cu un top al cărților care mi-au plăcut cel mai mult dintre cele citite în anul ce abia a trecut. Nu m-am putut opri la 10, așa că m-am gândit să fie 12. Iar apoi, 14 de la 2014 m-a inspirat să aleg 14 cărți pentru 2014 (scuze de repetiție). Oricum, mi-ar fi fost prea greu să aleg mai puține.


Pedro Paramo- Juan Rulfo
Fratricizii- Nikos Kazantzakis
Cărarea pierdută- Alain Fournier
Dora Bruder- Patrick Modiano
Ghețarul-Șerban Tomșa

Bine v-am regăsit în 2015!

Da, s-a mai dus un an. Un an plin de cărți, de melancolii, de mici bucurii și obstacole presărate pe alocuri. Un an viu, al cărui freamăt se stinge treptat pe măsură ce acesta nou începe să curgă. În zilele următoare intenționez să fac și eu un bilanț al lecturilor din anul ce a trecut, într-un post dedicat, dar voi scrie și despre ultimele două cărți ale lui 2014. Privind acum lista de titluri, prevăd că nu va fi ușor să aleg, dar am să fac totuși acest lucru. Dar nu acum. Acum mă bucur de soarele ce topește zăpada stârnind avalanșe de pe acoperiș, încât trebuie să fii cu mare băgare de seamă dacă nu vrei să te trezești om de zăpadă. Noaptea dintre ani nu a fost așa spectaculoasă cum mi-aș fi dorit, însă voi aștepta ca impresiile să se estompeze ușor-ușor. 

Pentru Noul An nu știu ce-aș vrea, dar vă doresc vouă numai bucurii și lucruri minunate. Și... multe cărți bune!