marți, 29 martie 2011

De cate ori putem iubi?


Scriind din amintiri o recenzie pentru concursul Ioanei, in mintea mea s-a copt ideea subiectului acesta...Pe vremea aia, cand citeam Adam si Eva si aveam doar vreo 15 ani si un pic, eram ferm convinsa ca in decursul existentei noastre putem iubi o singura data...credeam ca lumea incepe si se termina acolo, ca nu voi mai putea iubi sau in orice caz, nu mai intens ca atunci...dar cate nu stiam eu pe atunci...Dragostea si viata imi pareau o vesnica poezie, sonetele lui Shakespeare si versurile eminesciene intarindu-mi convingerile. Tin minte o teza la romana pentru care nu invatasem nimic, intreaga mea fiinta fiind acaparata de alte ganduri si trairi...straine de invatatura...si ca sa nu dau foaia goala, am compus pe loc o lunga poezie in care sufletele pereche si mitul androginului constituiau tema centrala...si am luat 7!... Anii au trecut, maturizarea sentimentala si-a spus cuvantul si am aflat ca viata nu e chiar atat de plina de lirism...Sentimentele s-au stins...doar amintirea a ramas, din ce in ce mai palida, mai stearsa, doar amuzandu-ma uneori cat de prostuta puteam fi...Au urmat pasiuni...nu le pot spune iubiri, caci accentele egoiste nu sunt compatibile cu notiunea de iubire pura...departe gandul de a ma sacrifica pentru acele sentimente ce ar fi putut fi confundate cu iubirea si poate ca in sinea mea asa le consideram la acel moment, dar mai tarziu le-am putut analiza mai bine, cu alti ochi, si am inteles ca ele nu erau iubiri...doar surogate. Si apoi am aflat ca pot iubi din nou, cu adevarat, fara versuri si fara egoism...Iubirea se transforma o data cu varsta, luciditatea ia locul nesabuintei adolescentine, binele tau e reprezentat de binele persoanei iubite, nu mai gandesti pentru tine, ci pentru amandoi, persoana intai singular iti iese tot mai greu de pe buze, inlocuita de plural...Da, poti iubi de mai multe ori...prima iubire nu e obligatoriu sa ramana si singura... lipseste acel dram de nebunie, dar sentimentele au stabilitate, luciditate si confort.

5 comentarii:

  1. E un subiect delicat, dar aş puncta că iubirile trebuie începute cât mai devreme (a nu se confunda cu sexul). E bine să iubeşti de cât mai devreme, că să ai timp să-ţi maturizezi sentimentele si, cel mai important, să traieşti inevitabilele dezamăgiri in dragoste cât mai timpuriu, pentru a se cicatroza mai repede şi pentru a avea timp să înveţi din ele până la căsătorie.

    RăspundețiȘtergere
  2. De acord cu @ loopoolica.

    Se intampla ca dezamagirile sa creeze rani interioare care sa te inchida emotional, sa traiesti cu frica de a nu pati din nou acelasi lucru; de aceea cred ca unii oameni iubesc doar o data... pentru ca se opresc din dezvoltare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Poti analiza iubirea din anumite aspecte, insa fiecare o traieste altfel. O simte si o exprima in felul lui. Pentru ca fiecare om e unic.
    Fiecare om are caracterul sau. Felurite vise si asteptari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Credeti ca elucidam noi misterul la care s-au tot chinuit atatia poeti, scriitori, muzicieni si alti artisti?!
    Iubirea e iubire, daca nu am da de ea am fi foarte tristi, mai tristi decat atunci cand mai suferim din cand in cand.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt de acord cu tine. Se poate iubi de mai multe ori, insa nu cu aceeasi intensitate. Nu cred ca se iubeste o singura data in viata si nici ca prima iubire e si cea mai mare. Insa fiecare iubire are specificul ei, fiecare relatie are ceva aparte, unic.
    Cu cat esti mai matur iubirea este si rationala, nu doar poveste.

    RăspundețiȘtergere

Rămas-bun, iulie

Sunt îndrăgostită de vară, mai ales de luna iulie, cea în care m-am născut și care s-a strecurat și în numele meu. Parcă aș suporta tot r...