joi, 17 martie 2011

Ceva ce nu imi place...


         Nu imi place sa ma justific in fata cuiva, nu imi place sa justific de ce fac ceva si nu altceva intr-un anumit moment. Nu imi plac observatii de genul "de ce faci asta?trebuia sa faci cealalta" sau "decat sa pierzi timpul cu asta, mai bine ai face altceva"...ma rog, ati prins ideea. Timpul meu e timpul meu si eu hotarasc ce e prioritar pentru mine, nu pentru altcineva, chiar daca acel ceva cu care imi omor timpul poate parea pentru altii o prostie sau o pierdere de timp. Imi place sa stabilesc eu ordinea actiunilor mele si fiecare ar trebui sa faca la fel, pentru sine si nu pentru altii. E atat de placut sa gestionezi timpul altuia, sa ii pui in vedere sa faca ce crezi tu ca e important in defavoarea a ceea ce vrea el sa faca? Probabil ca da. Astfel de persoane uita ca fiecare om este o individualitate si are propriile coordonate si standarde. Care nu intotdeauna corespund cu ale celorlalti. Fiecare are placerile lui si ar trebui sa stim sa respectam asta.
Viata e mult prea scurta pentru a o risipi cu lucruri inutile. Si daca totusi sunt inutile, macar sa avem satisfactia de a alege noi insine cu ce inutilitati ne pierdem timpul.

4 comentarii:

  1. Romanul e mai preocupat de vecinul decat de el,asta e motivul pentru care primim tot felul de observatii. Iti dau dreptate,prefer sa fac ce imi place si sa imi dau seama singur de greseli, eu tin cont de anumite sfaturi doar n masura in care acestea sunt insotite de argumente.Intotdeauna pun intrebarea:dar de ce sa fac asa cum zici tu? Daca nu ma multumeste raspunsul,fac ca mine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mereu apare cate-un expert in viata altuia! Cati pumni as mai da gurilor care imi ordoneaza mie treburile!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand aia fac parte din familie, de regula parinti, bunici, frati, surori, nu prea poti aplica metoda pumnului.:)

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...